Prezentul articol, își propune să prezinte importanța dezvoltării financiare, modul prin care politicile publice enumerate anterior pot contribui la alocarea eficientă a resurselor și la rezolvarea unor imperfecțiuni ale pieței financiare dar și care sunt compromisurile pe care trebuie să le avem în vedere, deoarece activitatea intermediarilor financiari nu este lipsită de riscuri, acest lucru fiind valabil pentru fiecare participant al pieței (creditor, debitor, reglementator sau furnizor de lichiditate).

Introducere

Pentru a înțelege importanța sistemului financiar Čihák et al. (2012, p.8)[iv] scot în evidență că acesta ”influențează cine poate începe o afacere și cine nu, cine poate plăti pentru educație și cine nu, cine poate încerca să își realizeze aspirațiile economice și cine nu.”. Mai mult, politicile care contribuie la îmbunătățirea alocării resurselor de către intermediarii financiari și la dezvoltarea sistemului în ansamblu contribuie la reducerea inegalităților sociale, inclusiv și la reducerea sărăciei prin oferirea oportunităților economice tuturor indiferent de statut social (Levine, 2004)[v]. Analizând acest fapt și în cazul Republicii Moldova, s-ar observa o relație negativă dintre modificarea indicelui Gini și creditul acordat sectorului privat de către bănci (% din PIB), conform graficului de mai jos. Cu alte cuvinte, o creștere a nivelului intermedierii financiare este corelată cu reducerea inegalităților sociale în Republica Moldova. Totuși, rezultatele acestui grafic sunt mai mult informative, deoarece prezența unei corelații nu indică cauzalitate și trebuie tratată cu prudență având în vedere natura de serie temporală a datelor, posibilul trend al variabilelor și lipsa unor variabile de control. Relația fiind robustă doar în perioada post-2005, sugerând o posibilă schimbare structurală în mecanismul de transmitere dintre intermediere financiară și inegalitate.

Accentul pus pe dezvoltarea sistemului financiar poate contribui la sporirea alocării mai eficiente a economiilor deja existente, către proiecte care într-adevăr contribuie la creșterea economică și a oportunităților în societate. Totuși, trebuie să avem în vedere faptul că, atunci când sistemul financiar acumulează vulnerabilități din asumarea excesivă de riscuri precum în criza financiară din 2008, acesta poate periclita creșterea economică și destabiliza economia. Conform Iacovone et al. (2025)[vi], dacă creșterea productivității totale a factorilor, regiunii Europei și Asiei Centrale după 2008 ar fi egalat ritmul de dinainte de criza financiară globală, produsul intern brut (PIB) al regiunii ar fi fost cu aproximativ 62% mai mare astăzi, după cum se poate observa în graficul de mai jos.

Prin urmare, desprindem un fapt caracteristic crizelor financiare, acestea au un impact considerabil mai mare și pe un termen mai îndelungat decât alte tipuri de crize. Motiv pentru care, menținerea stabilității financiare prin aplicare reglementărilor dar și definirea unei politici macro-prudențiale eficiente pentru atenuarea impactului unor astfel de evenimente, nu trebuie ignorată.

Piața obligațiunilor și curba randamentelor

Lansarea platformei eVMS.md de către Ministerul Finanțelor, a contribuit la îmbunătățirea infrastructurii financiare, prin digitalizarea procesului de investiții în titluri de stat. În același timp, diversificând categoriile de investitori care pot să-și plaseze economiile într-un instrument care este considerat ”fără risc” (acesta fiind legat de capacitate de plată a statului), cu un randament mai mare comparativ cu depozitele bancare în schimbul unei lichidități mai scăzute.

Pe măsura trecerii timpului, cel mai probabil maturitatea titlurilor de stat oferite prin platformă va fi extinsă. Astfel, accentuându-se importanța creării și a unei piețe secundare, care le va oferi opțiunea investitorilor de a-și lichida plasamentul mai devreme, în consecință sporind atractivitatea obligațiunilor de stat. Următorul pas important, ar fi crearea infrastructurii financiare necesare pentru emiterea obligațiunilor corporative, fapt ce va permite companiilor să atragă resurse direct de pe piața de capital, diversificându-și opțiunile de finanțare. Iar, una dintre utilitățile curbei randamentelor[vii] lansată de BNM constă în oferirea unui reper pentru stabilirea prețului unor astfel de instrumente, i.e. a ratei dobânzii, care în mod normal ar trebui să fie mai ridicată comparativ cu ratele dobânzilor la titlurile de stat, din cauza riscului de credit sporit.

Totuși, un lucru important care nu trebuie ignorat este capacitatea statului prin deficite bugetare mari și persistente de a crea un efect de ”crowding out” care să excludă investițiile în sectorul privat. Acest fapt, se poate întâmpla, în cazul în care, pentru a finanța deficitul bugetar, statul ar oferi o dobândă mai mare, în consecință sectorul privat pentru a atrage investitori va trebui să crească la rândul său rata dobânzii pentru a atrage resurse financiare compensând diferența riscului de credit, fapt ce ar putea conduce la renunțarea întreprinderii investițiilor din cauza unei dobânzi prohibitive.

Piața de capital

Crearea Bursei Internaționale a Moldovei poate oferi o contribuție la diversificarea resurselor de finanțare a unor proiecte de anvergură care sunt însoțite de un risc și un randament mai mare (care de altfel nu ar fi fost finanțate). Totuși, nu trebuie să ignorăm faptul că piața de capital nu este o noutate pentru țara noastră. Iar, experiența Bursei de Valori a Moldovei denotă că nu este necesară doar prezența unei infrastructuri financiare. Procesul de a transforma o companie dintr-una privată într-un publică poate fi un proces costisitor, pe care multe companii nu doresc să-l suporte. Mai mult, pentru a putea îmbunătăți guvernanța corporativă sunt necesare raportări constante, înființarea unui departament pentru relațiile cu investitorii, situații financiare auditate, și alte cerințe care în dependență de piața unde se listează compania trebuie să le respecte. Aceste lucruri, însoțite de renunțarea la o parte din controlul societății, sunt considerate de acționarii existenți pe lângă avantajele de a atrage capital într-un mod direct. Acest fapt fiind accentuat și de datele oferite de World Federation of Exchanges, care, conform graficului de mai jos, prezintă numărul total de companii listate pe piețele principale pentru 126 de burse de valori sau operatori de piață, în mai multe regiuni.

Putem observa că, numărul companiilor listate din 2015 până în 2025 a înregistrat o creștere modestă (luând în considerare numărul total de companii prezente în fiecare economie)[viii]. Desigur că, acest singur indicator nu este singurul aspect care trebuie analizat deoarece capitalizarea bursieră a acestor companii raportată la PIB poate înregistra un nivel ridicat, iar valoarea adăguată creată de acestea să contribuie într-un mod notabil la formarea PIB. Mai degrabă, ideea accentuată de acest grafic, ar fi că, dezvoltarea unei piețe de capital durează, și existența infrastructurii (în lipsa înțelegerii motivațiilor companiilor de a se lista ) este doar un prim pas dar nu destul. Desigur că, în acest sens, decidenții de politică publică pot întreprinde mai multe măsuri precum: listarea companiilor de stat pentru a spori încrederea participanților și pentru a susține lichiditatea pieței, crearea unei piețe secundar dedicate IMM-urilor; susținerea fondurilor de investiții; acordarea de facilități fiscale pentru firmele listate; subvenționarea costurilor de listare; promovarea acțiunilor fără drept de vot, în special pentru companiile de familie care doresc să atragă capital pentru dezvoltare fără a pierde controlul asupra afacerii dar și alte tipuri de politici.

Intermediarii și piețele financiare contribuie la creșterea economică, așa cum evidențiază Levine (2004), prin generarea de informații despre oportunitățile investiționale, mobilizarea economiilor și direcționarea resurselor financiare către utilizări productive. De asemenea, acestea asigură monitorizarea investițiilor, consolidează guvernanța corporativă și facilitează diversificarea portofoliilor, precum și gestionarea eficientă a riscurilor. În acest context, Bursa Internațională a Moldovei are potențialul de a influența în mod semnificativ aceste procese.

Totuși, un lucru care trebuie de luat în considerare aici, este reprezentat de faptul că, există un punct când apare „too much finance”. Dezvoltarea rapidă a sistemului financiar, inclusiv a piețelor de capital, în lispa unor instituții publice care să asigure atenuarea riscurilor poate avea efecte adverse asupra creșterii economice (Sahay et al. 2015) [ix]. Acest lucru, după cum prezintă, studiul citat anterior, fiind asociat cu scăderea productivității factorilor de producție dar nu cu scăderea acumulării de capital (i.e. a investițiilor) odată ce capitalul uman migrează către sectorul financiar dinspre sectoarele productive din economie. Motiv pentru care, importanța reglementărilor de pe piața de capital, nu trebuie ignorată.

Sistemul bancar

Dezvoltarea pieței de capital nu reprezintă o alternativă completă de finanțare a companiilor, în special pentru IMM-uri. Aceasta, fiind mai degrabă o sursă complementară de finanțare. Mai mult, finanțarea bancară poate reprezenta un avantaj pentru o companie listată deoarece finanțarea din partea instituției financiare, poate fi însoțită de o monitorizare sporită, și acces la mai multe informații pe care investitorii nu le dețin.

Băncile sunt primele instituții până la piața de capital care interacționează cu antreprenorii în etapele inițiale ale lansării unei afaceri. Iar, oferirea resurselor necesare pentru proiecte care într-adevăr pot crea valoare adăugată este un lucru care contribuie la creșterea economică și de oportunități indiferent de statul social. În Republica Moldova, finanțarea companiilor de către sectorul bancar din câte se poate observa din graficul de mai jos înregistrează un nivel din ce în ce mai mic pentru perioada analizată. Volumul creditelor acordate persoanelor juridice scăzând de la 31.2% din PIB în 2013 la 14.4% din PIB în 2024. În același timp, nivelul investițiilor străine directe a rămas la un nivel relativ constant. Desigur că, pe lângă creditele acordate de sectorul bancar ar trebui de analizat și activitatea OCN-urilor și a altor tipuri de instituții financiare nebancare precum fintech-uri e.g. Fagura, care oferă oportunități de finanțare pentru întreprinderi pe lângă sistemul bancar. Totuși, subiectul incluziunii financiare a întreprinderilor mici și mijlocii merită a fi expus într-un articol separat. Motiv pentru care, în cele ce urmează atenția articolului se va îndrepta către persoanele fizice. După cum se poate observa, din graficul de mai jos, nivelul de credite contractate de către acestea prin sistemul bancar a înregistrat o creștere de la 4.1% din PIB în 2013 la 10.5% din PIB în 2024. Mai mult, un lucru interesant este că această creștere a creditului contractat de persoanele fizice este însoțită și de scăderea remitențelor primite. Fapt ce confirmă observațiile literaturii de specialitate cu privire la excluderea voluntară din sistemul financiar a persoanelor care își finanțează nevoile din alte surse, dar și a faptului că remitențele primite nu mai pot fi de îndeajuns pentru acoperirea necesităților actuale.

Mai mult, analizând structura creditelor acordate de sistemul bancar, prezentată în graficul de mai jos. Se poate observa că, expansiunea creditului în cazul persoanelor fizice este impulsionată atât de creditul pentru consum cât și de creditul pentru achiziționarea sau construcția unei locuințe. Acest fapt, sugerând că, investițiile gospodăriilor sunt concentrate în imobile, cu alte cuvinte acumularea de capital constă în active cu o productivitate redusă, motiv pentru care diversificarea oportunităților de investiții este extrem de importantă pentru canalizarea resurselor într-un mod în care să sporească creșterea economică.

Totuși, un lucru care nu trebuie trecut cu vederea este relația dintre volatilitatea creșterii economice și dezvoltarea financiară. Sahay et al. (2015) afirmând că există o relație semnificativă și pozitivă. Prin urmare, creditarea excesivă, însoțită de asumarea de riscuri excesive în lipsa unor reglementări adecvate, poate genera efecte adverse asupra stabilității economice.

Prin urmare, acțiunea programelor guvernamentale care impulsionează creditarea excesivă prin reducerea reglementărilor actuale pot contribui la acumularea de vulnerabilități în sistemul financiar, fapt ce trebuie luat în considerare.

Concluzii

Piețele financiare sunt imperfecte, asimetria de informații, costurile asociate cu privire la aplicarea contractelor dar și alți factori contribuie la apariția intermediarilor financiari, care să internalizeze aceste imperfecțiuni. Activitatea acestora, poate genera atât efecte pozitive, cât și efecte negative, în lipsa reglementărilor din partea instituțiilor publice, asupra creșterii economice și a oportunităților de șanse. Digitalizarea infrastructurii financiare, sporirea accesului la informații, contribuie la reducerea costurilor de alocare a capitalului dar și la o direcționarea mai eficientă a acestuia. Prin urmare, dezvoltarea pieței obligațiunilor de stat și a pieței de capital, servește în primul rând la diversificarea investițiilor gospodăriilor dar și la canalizarea economiilor către proiecte mai eficiente, decât, investițiile în imobile. Astfel, furnizându-se infrastructura necesară companiilor de acumulare a capitalului și a dezvoltării economice în consecință. Acțiunea multilaterală de care dau dovadă instituțiile publice[x] creează premisele necesare pentru diversificarea plasamentelor de către populație și impulsionează acumularea de capital. Totuși, aceste instituții trebuie să manifeste și o prudență sporită și să atenueze impactul manifestării unor evenimente adverse cauzate de asumarea de riscuri excesive.

[i] Bursa Internațională a Moldovei: O nouă etapă în dezvoltarea pieței de capital

[ii] Guvernul a aprobat Fondul de Fonduri pentru sprijinirea IMM-urilor, o premieră pentru Moldova – Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării

[iii] BNM lansează un nou instrument pentru dezvoltarea pieței financiare | Banca Națională a Moldovei

[iv] Čihák, Martin; Demirgüç-Kunt, Aslı; Feyen, Erik; Levine, Ross. 2012. Benchmarking Financial Systems around the World. Policy Research Working Paper; No. 6175. © World Bank. http://hdl.handle.net/10986/12031 License: CC BY 3.0 IGO.

[v] Ross Levine, “Finance and Growth: Theory and Evidence,” NBER Working Paper 10766 (2004), https://doi.org/10.3386/w10766.

[vi] Iacovone, Leonardo, Henry Aviomoh, Matias Belacin, Laurent Bossavie, Ana Cusolito, Rafael de Hoyos, Gianmarco Ottaviano, Fabian Scheifele, Iván Torre, and Yutaka Yoshino. 2025. TIDES of Change: Igniting Productivity Growth in Europe and Central Asia. Europe and Central Asia Studies. Washington, DC: World Bank. License: Creative Commons Attribution CC BY 3.0 IGO

[vii] Curba randamentelor | Banca Națională a Moldovei

[viii] De asemenea, analizând cazul României pe piața principală în 2025 erau 86 de companii iar pe piețele secundare 263, un număr mic comparativ cu numărul total de întreprinderi din țara vecină.

[ix] Ratna Sahay, Martin Cihak, Papa M N’Diaye, Adolfo Barajas, Diana B Ayala Pena, Ran Bi, Yuan Gao, Annette J Kyobe, Lam Nguyen, Christian Saborowski, Katsiaryna Svirydzenka, and Reza Yousefi. “Rethinking Financial Deepening: Stability and Growth in Emerging Markets”, Staff Discussion Notes 2015, 008 (2015), accessed 2/22/2026, https://doi.org/10.5089/9781498312615.006

[x] Ministerul Finanțelor, Ministerul Dezvoltării Economice și Digitalizării, Banca Națională a Moldovei dar și Comisia Națională a Pieței Financiare

Subscribe now

Identificarea setului de politici economice care să asigure atât un nivel de trai mai ridicat, dar și convergența către statele ce fac parte din Uniunea Europeană, este un subiect extrem de dificil, întrucât rezultatul deciziilor adoptate în prezent va fi vizibil abia peste câțiva ani. În consecință, pentru a naviga de la analiza istorică spre prognoza tendințelor viitoare, este esențial să depășim nivelul simplelor corelații și să construim conexiuni logice de cauză-efect, bazându-se pe fundamente teoretice și practice solide.

Gestionarea crizelor apărute nu a fost ușoară, societatea resimțind din plin consecințele acestora. Drept urmare, în prezent, sporirea competitivității și rezilienței companiilor este un lucru omniprezent în dezbaterile publice. Iar, în viitor, rezolvarea problemei productivității prin continuarea eforturilor de digitalizare, îndreptarea atenției către educație și cercetare, care, în cele din urmă, să sporească inovarea și adoptarea noilor tehnologii, pot fi factori cheie în construirea unei economii sustenabile.

În timp ce politica monetară este caracterizată de o rigiditate deosebită în aplicarea acesteia, fapt reieșind din obiectivul fix de stabilitate a prețurilor pe care îl urmărește banca centrală, politica fiscal-bugetară este mult mai sensibilă la influențe politice, care până la urmă sunt o exprimare a valorilor celor cu drept de vot, i.e. a întregii populații adulte. Modul de alocare și distribuire a resurselor care îi revine Guvernului prin Ministerul Finanțelor este extrem de important de analizat, deoarece ne oferă oportunitatea de a înțelege care sunt prioritățile acestuia prin structura finanțelor publice din trecut, prezent și viitor. Motiv pentru care, odată cu apariția proiectului legii bugetului de stat pentru anul 2026 (aprobat de Guvern), prima ediție a Macroeconomic Outlook care ne dorim să fie o publicație care să apară cu o anumită regularitate, va avea ca subiect principal finanțele publice.

Bugetul

În analiza finanțelor publice, datele utilizate sunt extrase din Bugetul public național (BPN), care înglobează Bugetul de stat (BS), Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS), Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM) și Bugetele locale (BL). Acest lucru este important deoarece ne asigură o imagine de ansamblu asupra impactului finanțelor publice în cadrul economiei naționale.

Analizând veniturile BPN, graficul de mai sus ilustrează o creștere a ponderii veniturilor bugetare în PIB, de la 33.7% în 2023 la 35.4% în 2026, continuând să situeze la același nivel, conform estimărilor Ministerului Finanțelor pentru următorii ani. Un lucru important care se observă este creșterea contribuțiilor sociale ca pondere în PIB cu 1.6 p.p. în 2026, comparativ cu 2023, și cu 0.4 p.p. comparativ cu 2025. Iar, de cealaltă parte, granturile sunt componenta care se estimează să scadă cu 1.1 p.p. în 2026, comparativ cu 2023, și cu 0.7 p.p. comparativ cu 2025.

Pentru perioada analizată, putem observa că o componentă importantă a sistemului fiscal sunt impozitele pe consum. Impozitele pe venit contribuie modest la formarea bugetului (5-6% din PIB, reprezentând cca 16% din veniturile BPN), pe când taxele pe mărfuri și servicii (TVA, accize) domină, depășind 40% din veniturile BPN. Această structură poate fi sensibilă, deoarece pe lângă faptul că afectează disproporționat categoriile vulnerabile ale populației, o contracție a consumului intern se traduce în reducerea volumului de încasări, expunând bugetul într-un mediu volatil.

Din perspectiva structurii BPN, pentru anul 2026, cel mai consistent pilon fiscal sunt impozitele și taxele care reprezintă 61.3% din total venituri bugetare, urmate de contribuții și prime de asigurări obligatorii 31.6%, alte venituri 5.3% și granturi 1.8%.

Analizând evoluția cheltuielilor Bugetului Public Național după clasificația economică, anul 2026 se profilează drept un an de vârf, cu un buget proiectat să atingă 41,1% din PIB, ceea ce ar prezenta o politică fiscală expansionistă. Cea mai mare parte a cheltuielilor sunt reprezentate de prestațiile sociale, de 14% din PIB (2026), care accentuează o problemă de sustenabilitate în structura bugetului, întrucât comparând această cifră cu veniturile din contribuții și prime de asigurări obligatorii (Graficul 1, estimate la 11,2%), reflectă un deficit de aproape 3% din PIB pe segmentul asigurărilor sociale. În ceea ce privește cheltuielile cu dobânzile, se observă o creștere a deservirii datoriei de la 1,3% în 2025 la 1,7% din PIB în 2026. Cu toate acestea, este îmbucurătoare creșterea cheltuielilor în categoria “Mijloace fixe” de la 2,3% la 2,9% din PIB (dintre care subcategoria investiții capitale arată o creștere cu 50.8% a alocațiilor bugetare), ce sugerează o serie de investiții menite să genereze creștere economică pe termen lung, conform Planului de creștere economică al Republicii Moldova.

Din perspectiva structurii de cheltuieli a BPN conform clasificației funcționale, cele mai mari bugete, după cum se poate observa în graficul de mai sus, sunt alocate pentru protecția socială, urmată de învățământ și ocrotirea sănătății. Totuși, pentru anul 2026 se proiectează o scădere a ponderii cheltuielilor destinate protecției sociale, de la 38,4% (2025) din totalul cheltuielilor, la 35,8% (2026), cât și a celor destinate învățământului, pe când serviciile în domeniul economiei și serviciile de stat cu destinație generală vor înregistra o creștere importantă. Respectiv, bugetul anului 2026 demonstrează o schimbare de priorități/valori prin adresarea problemei sustenabilității serviciilor sociale, încercând să ofere un impuls fiscal economiei prin investiții, răspunzând atât la așteptările populației, cât și la nevoia de convergență către statele UE.

Analizând cheltuielile de personal din cadrul autorităților publice centrale lunare, în medie per unitate de personal, și estimând o distribuție normală bazată pe datele din nota de fundamentare, am obținut următoarele distribuții a cheltuielilor medii de personal lunar per unitate. Graficul de mai sus, ilustrează o dinamică pozitivă (de creștere) prin deplasarea curbei spre dreapta, observând că media costurilor salariale nu mai este centrată în jurul valorii de 25670 lei în 2025, ci crește la 27800 lei în 2026. Astfel în timp ce media înregistrează o creștere cu 8.27%, mediana a înregistrat o creștere cu 2.3%. De asemenea, se observă și o creștere a amplitudinii cu 25%.

Cu venituri în valoare de 133.5 miliarde lei și cheltuieli de 154.9 miliarde lei în 2026, observăm o adâncire a deficitului bugetar la –5.7% din PIB sau 21.5 miliarde lei. Se observă atât o creștere a cheltuielilor recurente, care ating 39,7% din PIB in 2026 (față de 37% în 2024), dar și a investițiilor capitale ce fac parte din Planul de creștere (costurile de dezvoltare). Analizând sursele de finanțare a deficitului bugetar se observă o creșterea substanțială a fluxului pozitiv de finanțare externă (crescând de la 1.31% în 2025 la 3.54% din PIB), lucru care oferă resursele pentru efortul investițional. Ulterior, deficitul se va reduce la 5,5% în 2027 și 4,2% în 2028, pe măsură ce măsurile conform planului de creștere se vor încheia.

Continuând analiza soldului bugetar, graficul de mai sus arată evoluția soldului bugetar general și primar din 2009 până în 2028. Importanța analizei soldului bugetar primar derivă din ideea că, prin eliminarea cheltuielilor cu dobânzile, care sunt o consecință a deciziilor guvernelor anterioare, cât și faptul că aceste cheltuieli nu au un impact economic direct, se poate observa dacă guvernul actual reușește să își acopere cheltuielile curente din veniturile pe care le colectează astăzi, excluzând efectul dobânzilor. Creșterea ecartului dintre soldul bugetar general și cel primar este explicată de creșterea dobânzilor și episoadelor de criză prin care a trecut Moldova. Totuși, pentru a putea analiza impactul politicii fiscale și dacă această a fost expansionistă sau restrictivă este necesar de calculat soldul bugetar primar ajustat ciclic.

Pentru a realiza acest lucru, a fost estimată deviația PIB (Output Gap)[i] , ce reprezintă diferența procentuală dintre nivelul efectiv al PIB-ului și PIB-ul potențial (nivelul maxim de producție pe care o economie îl poate susține pe termen lung, fără a genera inflație excesivă). Atunci când deviația este pozitivă, economia funcționează peste potențial, iar când e negativă, sub capacitate. În baza acesteia au fost ajustate veniturile și cheltuielile primare, însă elasticitățile acestora nu au fost estimate econometric. Motiv pentru care, rezultatele obținute sunt strict informative, iar acestea, estimate cu fundamente economice (nu pur statistice) pot oferi rezultate diferite[ii].

PIB-ul

Creșterea cu 5.2% a PIB-ului din trimestrul III 2025 comparativ cu trimestrul III 2024 (serie brută) a fost în principal susținută de către formarea brută de capital fix, adică de investiții. Pe parcursul celor trei trimestre din 2025, investițiile, consumul final al gospodăriilor și exportul de servicii, au continuat să aibă o contribuție pozitivă asupra evoluției PIB. Totuși, un lucru ce iese în evidență în trimestrul III este scăderea componentei variației stocurilor, care poate semnala următoarele lucruri:

• Creșterea exporturilor de bunuri poate fi din vânzarea stocurilor agricole acumulate în trimestrele anterioare, ca efect al sezonalității agriculturii, fapt ce este susținut și de contribuția pozitivă semnificativă a agriculturii asupra evoluției PIB în analiza după resurse.

• Societățile comerciale fie își ajustează activitatea în anticiparea unei încetiniri a cererii agregate, fie nu reușesc să țină pasul cu o cerere puternică.

O claritate în acest sens ne poate oferi AmCham Metrix, care este un instrument de evaluare a climatului de afaceri pentru analiza impactului politicilor publice asupra mediului de afaceri, combinând date de tip sondaj cu analize econometrice[iii]. Rezultatele celei de a doua ediție prezintă că “mediul de afaceri a intrat într-o atitudine mai prudentă, de tip wait and see, mai puțin optimistă decât anterior, dar fără a deveni mai negativă”. Iar, ”per ansamblu, sentimentul investițional este prudent, dar stabil.”[iv]. Prin urmare, pe lângă impactul activității agricole asupra variației stocurilor, AmCham Metrix ne oferă oportunitatea de a confirma faptul că sentimentul companiilor este mai prudent, iar activitatea acestora se ajustează mai degrabă la situația macroeconomică existentă incertă, decât argumentul unei cereri puternice.

Inflația

În anul 2024, inflația începe într-o zonă moderată, de 4.5%, însă atinge un maxim de 9% la începutul anului 2025, stabilizându-se în jurul la 7% spre finalul anului. Pentru a tempera creșterea prețurilor, BNM a reacționat prompt prin ridicarea ratei de bază, de la 3.6% la 6.5%, reușind să tempereze inflația. Divergența dintre evoluția ratei inflației și rata inflației exclusiv produse și servicii cu prețuri reglementate, poate fi explicată de șocurile de pe piața energetică.

Graficul arată dezagregarea indicelui prețurilor de consum pe componente majore, scoțând în evidență presiunile inflaționiste asimetrice. Șocul inflaționist este cauzat în mare parte de componenta Servicii, fiind extrem de volatilă, de la o deflație de minus 4% la jumătatea anului 2024, la o creștere spre 18% la începutul anului 2025. Această dinamică confirmă că piața energetică a fost factorul principal care a generat presiuni inflaționiste. Acest lucru a avut un efect parțial și asupra mărfurilor alimentare, inflația cărora a urmat un trend ascendent până la 10% datorită creșterii costurilor de producție. În contrast, inflația mărfurilor nealimentare s-a stabilizat în jurul la 2-3% în 2025.

Concluzie

În anul 2026, cheltuielile din bugetul public național sunt proiectate să atingă 41,1% din PIB, ceea ce oferă un impuls fiscal pozitiv economiei. Mai mult, bugetul anului 2026 demonstrează o schimbare de priorități/valori prin adresarea problemei sustenabilității serviciilor sociale, încercând să ofere un impuls fiscal economiei prin investiții, răspunzând atât la așteptările populației cât și la nevoia de convergență către statele UE. Totuși, creșterea ecartului dintre soldul bugetar general și cel primar poate reprezenta o provocarea pentru autorități în ceea ce privește sustenabilitatea datoriei publice.

Din perspectiva PIB-ului, se observă o redresare către PIB-ul potențial, iar creșterea din ultimul timp, fiind susținută inclusiv de investiții, reprezintă un indicator de optimism din partea companiilor. Totuși, în trimestrul al III-lea, acest optimism s-a transformat într-o atitudine mai prudentă, fapt evidențiat de rezultatele AmCham Metrix. Pe termen mediu, continuarea eforturilor de dezvoltare a acestui instrument ar permite utilizarea rezultatelor sale ca indicator timpuriu pentru componentele PIB, facilitând anticiparea evoluțiilor economice înainte de publicarea datelor oficiale.

Analizând evoluția inflației, observăm o schimbare în conduita politicii monetare de către BNM, care își îndreaptă atenția nu doar prin prisma IPC ci și prin intermediul altor măsuri, precum inflația exclusiv prețurile reglementate[v].

În concluzie, principala provocare vizează menținerea echilibrului economic, respectiv asigurarea sustenabilității fiscale. Odată cu concretizarea obiectivelor de aderare la Uniunea Europeană, procesele interne de armonizare a legislației naționale cu acquis-ul comunitar s-au intensificat, ceea ce a generat, în anumite cazuri, costuri suplimentare pentru companiile moldovenești, necesare conformării la noile standarde de calitate, protecție a datelor personale și alte cerințe similare.

În plus, dincolo de ajustările legislative, convergența economică generală către nivelul statelor membre ale UE și consolidarea competitivității firmelor locale reprezintă aspecte la fel de relevante. Pe de altă parte, majorarea deficitelor bugetare, determinată atât de creșterea investițiilor, cât și de necesitatea susținerii cheltuielilor în perioade de criză, poate exercita presiuni asupra sustenabilității datoriei publice.

În aceste condiții, echilibrarea bugetului ar putea impune fie reducerea cheltuielilor publice, fie majorarea impozitelor, măsuri care pot afecta negativ mediul de afaceri în contextul procesului de aderare la UE. Cu toate acestea, o creștere economică peste așteptări ar putea sprijini eforturile autorităților și, totodată, contribui la atingerea nivelului de bunăstare dorit.

[i] Pentru extinderea seriei PIB real necesară reducerii problemei de end-point bias a filtrului Hodrick–Prescott, au fost utilizate ratele de creștere ale PIB real prognozate de FMI (World Economic Outlook). Aceste rate au fost aplicate asupra nivelului PIB real exprimat în prețuri constante 2015, întrucât ratele de creștere sunt independente de anul de bază al seriilor în volum.

[ii] Elasticitățile veniturilor și cheltuielilor guvernamentale față de output nu au fost estimate econometric pe date agregate, din cauza problemelor de endogenitate și a eșantionului redus. În schimb, au fost utilizate valori standard din literatura de specialitate, respectiv εT,Y = 1 și εG,Y = -0.05. Veniturile bugetare sunt ajustate ciclic prin scalarea nivelurilor nominale cu raportul dintre PIB potențial și PIB efectiv în termeni reali, ridicat la puterea elasticității veniturilor față de output. Ajustarea nu utilizează PIB nominal, pentru a evita contaminarea cu dinamica prețurilor.

[iii] https://www.amcham.md/st_files/Metrix_broshura_2025.pdf

[iv] https://www.amcham.md/st_files/2025/12/09/metrix_final.pdf

[v]Este necesar de menționat că o analiză mai temeinică ar fi estimarea regulii lui Taylor sau estimarea condițiilor monetare pentru stabilirea conduitei politicii monetare.

Subscribe now

Dezvoltarea pieței de capital din Republica Moldova a intrat într-o nouă etapă, odată cu decizia de pe 15 octombrie a Guvernului de a aproba înființarea Societății pe Acțiuni ,,Bursa Internațională a Moldovei”, decizie care a fost urmată de semnarea, la 31 octombrie1, a acordului între acționari. Astfel, statul moldovenesc, prin intermediul Agenției Proprietății Publice (APP) va deține 20% din acțiuni, în valoare de aproximativ 6 milioane de lei, iar Bursa de Valori București (BVB) va deține 31%, restul acțiunilor fiind împărțite între un număr de 8 companii2. Înregistrarea oficială a companiei urmează a fi finalizată în decembrie, iar platforma va fi pregătită operațional până în aprilie 2026, pentru ca activitatea Bursei să înceapă în vara anului 2026. Demn de menționat este aportul BVB la crearea Bursei Internaționale a Moldovei, care nu se mărginește la contribuția de capital, dar care include și sprijin tehnic, oferind o platformă electronică modernă (Arena), sisteme de analiză a performanței, o aplicație mobilă pentru investitori și suport în integrarea în circuitele financiare internaționale a bursei moldovenești. Toate aceste măsuri sunt luate în vederea revitalizării pieței de capital din Republica Moldova și a atragerii de investiții pentru afacerile locale, aspecte evidențiate inclusiv în proiectul hotărârii de Guvern cu privire la înființarea societății pe acțiuni3.

Contextul istoric

Istoria activității bursiere în Republica Moldova începe în decembrie 1994, când se înființează Bursa de Valori a Moldovei (BVM), iar primele tranzacții au avut loc pe 26 iunie 19954. Începând din mai 1995 BVM a făcut parte din Federația Burselor Euro-Asiatice (FEAS), înființată în același an, la Istanbul, iar în 2008 a intrat și în Asociaţia Internaţională a Burselor CSI, cu sediul la Moscova. Instrumentele financiare pot fi tranzacționate în cadrul a două piețe diferite la BVM: există mai întâi Piața Reglementată, unde companiile listate trebuie să se supună unor cerințe și standarde de transparență stricte, și există și Sistemul multilateral de tranzacționare (MTF), unde criteriile de admitere sunt mai laxe și pot fi tranzacționate acțiuni și obligațiuni ale companiilor care nu s-au încadrat la Piața Reglementată.

Începând din 2019, când s-a înregistrat maximul istoric al activității bursiere moldovenești - cu mai mult de 3 miliarde de lei în valoare totală a tranzacțiilor înregistrate la BVM5- operațiunile piețelor de capital din Republica Moldova au intrat în declin. Astfel, în 2024 s-au înregistrat tranzacții în valoare de doar 526 de milioane de lei, o scădere simțitoare față de valorile de dinainte de 2020, mai exact, valoarea tranzacțiilor în medie a scăzut cu 81,4% (media valorii tranzacțiilor 2024-2020 vs. 2019-2015) . Acest declin poate fi pus, printre altele, pe seama crizelor generate de pandemia de Covid 19 și de războiul din Ucraina, care au avut efecte persistente la nivelul întregii economii moldovenești și au îngreunat activitatea afacerilor dar și a faptului că anii 2018 și 2019 nu au reflectat o transformare structurală a pieței bursiere dar tranzacții excepționale cu pachete mari de acțiuni, în special din sectorul bancar. Mai mult decât atât, problemele de lichiditate ale bursei moldovenești pot fi puse și pe seama creșterii riscului geopolitic, despre care se știe că influențează în mod negativ investițiile și posibilitățile de finanțare ale firmelor, că poate provoca recesiuni și că afectează în mod disproporționat piețele de capital emergente6, precum cea din Republica Moldova.

La momentul actual, gradul de dezvoltare al pieței de capital moldovenești este unul redus. Conform estimărilor guvernamentale7, capitalizarea bursieră în Republica Moldova se află între 3 și 7% din PIB, în timp ce în restul țărilor din Europa Centrală și de Est este de în jur de 30%, iar media UE se află între 65 și 75%. Aceste aspecte limitează investițiile străine directe, posibilitățile firmelor de a se finanța sau ale cetățenilor de a-și investi economiile și, în cele din urmă, accentuează decalajul economic dintre Republica Moldova și tările din Uniunea Europeană. Cum BVM se confruntă cu probleme grave, precum lipsa lichidității și neconformarea cu cerințele minime de capital social și se poate confrunta astfel cu scenariul de dizolvare benevolă8, nevoia reformei și a apariției unei noi burse moldovenești devine evidentă.

Beneficiile

La ora actuală, 95% din finanțarea corporativă din Republica Moldova este asigurată de sectorul bancar, prin credite9.

Aversiunea față de risc a instituțiilor financiare, comportament ce apare din cauza reglementărilor actuale, poate conduce la o lipsă de finanțare a proiectelor inovatoare, necesare pentru dezvoltarea tehnologică și economică a unei țări.

Prin urmare, evoluția unei piețe de capital moderne, în complementaritate cu sectorul bancar, este necesară pentru creșterea economică a Republicii Moldova. Iar, dezvoltarea unei burse moderne influențează pozitiv indicatorii macroeconomici ai unei țări. În mod particular, valorile mobiliare încurajează pe cei care dețin fonduri să investească în proiecte rentabile pe termen lung, care, în alte condiții, nu ar fi fost destul de lichide. Faptul că investitorii pot vinde acțiunile sau obligațiunile și să-și disponibilizeze rapid fondurile le permite să susțină acele proiecte care necesită un timp îndelungat pentru a ajunge la profitabilitate, dar care sunt necesare creșterii economice. Mai mult, Levine (2004) revizuiește literatura de specialitate și evidențiază rolul sistemelor financiare în reducerea asimetriilor informaționale și a costurilor de tranzacționare și intermediere, în îmbunătățirea proceselor de guvernanță corporativă și de monitorizare a managementului companiei, în facilitarea schimbului de bunuri și servicii, în comasarea economiilor și a resurselor financiare și în reducerea riscului prin diversificare10. Henry (2000) sugerează că liberalizarea internațională a piețelor de capital duce la o împărțire a riscului și scade costul capitalului propriu în țara respectivă, ceea ce presupune prețuri mai mari ale acțiunilor11. În general, piețele financiare bine funcționale duc la o mai bună alocare a resurselor financiare, stimulează investițiile și acumularea de capital fizic și uman și încurajează inovarea, toate aceste aspecte fiind ingrediente necesare pentru dezvoltarea economică.

Aportul statului moldovenesc, alături de cel al sectorului privat, în reformarea pieței de capital din Republica Moldova este așadar unul binevenit. În același timp, o bursă de acțiuni funcțională necesită stabilitate macroeconomică și politică, transparență decizională, o îmbunătățire a standardelor de raportare financiară și eliminarea obstacolelor birocratice cu care se confruntă investitorii și firmele. Succesul acestei inițiative este deci condiționat de o serie de măsuri legale și administrative care vor trebui să fie implementate de către stat, fără de care noua Bursă Internațională a Moldovei riscă să aibă soarta predecesoarei ei, BVM.

Odată cu conștientizarea legăturii dintre creșterea nivelului de bunăstare și creșterea economică, acest subiect a devenit unul central în societatea din Republica Moldova. Problemele economice, revenind în cadrul dezbaterilor publice. Drept urmare, atenția guvernului a fost îndreptată către economie și mai exact, către sporirea cantității de bunuri și servicii oferite de întreprinderi, atât la nivel local, cât și la capacitatea acestora de a fi competitive pe plan internațional, fapt ce, în esență, reprezintă creșterea economică. Totuși, în discursul concentrat pe schimbarea intervenției guvernului de la consum la investiții, se ignoră faptul că, în economie, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Iar, doar cu o abordare multilaterală, atât pe partea cererii, cât și pe partea ofertei, lucrurile pot fi schimbate.

Calea europeană, aleasă de către Republica Moldova, cu siguranță, va avea un impact structural asupra modului în care economia va funcționa peste câțiva ani iar, fondurile ce urmează a fi oferite de către UE, sunt o măsură de a contribui la reducerea decalajului de producție dintre companiile europene și cele autohtone, stabilind un fundament care să fie dezvoltat mai departe.

Aceste două aspecte introductive, pe de o parte, dorința poporului reflectată de noul guvern de a readuce creșterea economică, pe de alta, procesul de aderare la UE, sunt printre cele mai importante lucruri care setează agenda economică a țării în următorii ani iar, în cele ce urmează, voi prezenta și viziunea mea asupra unor aspecte importante, ce trebuie considerate pentru a susține aspirațiile de creștere economică ale țării.

Status quo

Efectele unei crize sunt persistente în timp. De regulă, revenirea unei economii în urma unui șoc, mai ales în lipsa rezilienței, durează. Acest lucru, conduce la funcționarea acesteia sub potențial pe termen mediu sau chiar, la schimbarea fundamentală a perspectivelor de creștere pe termen lung, la un nivel inferior. Traversarea crizelor din ultimii ani, pentru Republica Moldova, a însemnat atât o revizuire a perspectivelor de creștere economică, cât și o pierdere a competitivității pe plan extern. Iar, odată cu începerea războiului din Ucraina, efectele economice ale crizelor au fost amplificate. Acest fapt, se poate observa în graficul de mai jos, care prezintă creșterea PIB-ului real în ultimii ani pentru Moldova, comparativ cu media țărilor emergente și în curs de dezvoltare din Europa. Din 2022 până în 2024, țara noastră, care are nevoie de o creștere substanțială pentru a converge către economiile europene, a înregistrat o perioadă de stagnare.

Adresarea dezechilibrelor economice pentru a menține stabilitatea prețurilor, dar și a sistemului financiar de ansamblu, a condus la promovarea unei politici monetare restrictive. Acest fapt, absolut necesar, a condus atât la temperarea cererii interne, cât și pe partea de ofertă, la creșterea costurilor de producție ale companiilor și la un acces mai redus al capitalului pentru investiții. Mai mult, șocul energetic, coroborat cu ajustarea ofertei în urma pandemiei și politica monetară restrictivă, au contribuit la o creștere substanțială a costurilor de producție și pentru exportatorii de materie primă, la o scădere a competitivității pe plan extern. În consecință, importurile au devenit mai atractive iar, după cum se poate observa din graficul de mai jos, în 2024 deficitul comercial s-a lărgit.

Pentru a înțelege importanța acestor lucruri, în 2021, Fondul Monetar Internațional estima că economiile avansate au alocat în medie aproximativ 24% din PIB pentru măsuri fiscale, comparativ cu doar 6% în piețele emergente și mai puțin de 2% în țările cu venituri mici. Astfel, țările cu economii dezvoltate, mulțumită resurselor de care dispun, au reușit să ofere un sprijin mai mare în timpul crizei pandemice, ceea ce a fost adesea asociat cu o pierdere mai mică a locurilor de muncă [i].

Cu alte cuvinte, acest singur exemplu de răspuns, în cazul unei crize dintre țări dezvoltate și țări în curs de dezvoltare, relevă faptul că, în timp ce oferta agregată, adică producția națională, a fost susținută de guvern în cazul țărilor dezvoltate, pentru Republica Moldova, care este o economie mică și în curs de dezvoltare, accesul la resurse este mai mic, iar suportul guvernului către agenții economici care concurează pe aceleași piețe cu agenții economici europeni a fost mai redus. În consecință, decalajele economice au continuat să crească.

Conștientizarea acestor lucruri și diagnosticarea corectă a factorilor ce pot asigura convergența către statele membre europene sunt în sarcina guvernului, care, trebuie să acționeze prompt.

Productivitatea

Productivitatea muncii este un indicator care reprezintă cât de eficiente sunt folosite resursele de care dispunem. Cel mai bun exemplu de a pune în perspectivă acest concept este agricultura, care, odată cu apariția noilor tehnologii, a reușit să reducă substanțial numărul de oameni care să aibă grijă de hectare de teren, dar și să crească randamentul acestora. Resursa fiind aceeași, 1 hectar de teren, acesta reușește să producă mai mult, cu o implicare umană redusă. Evoluția productivității în Republica Moldova, măsurată ca PIB-ul total al unei țări împărțit la numărul total de persoane ocupate (ajustată după puterea de cumpărare), se află, în prezent, la doar 30% din nivelul atins de România. Prin urmare, identificarea măsurilor de sporire a productivității capătă o importanță deosebită, deoarece aceste politici vor fi cele care vor permite atingerea creșterii economice dorite.

Interesul extraordinar, din ultimul timp, care a fost concentrat în jurul Inteligenței Artificiale (IA), reiese din acest fapt. IA poate spori productivitatea muncii, substanțial. Iar, guvernul ar trebui să inițieze programe de suport pentru companii, pentru adoptarea și integrarea IA în procesele operaționale. Mai mult, adoptarea noilor tehnologii trebuie să fie încurajată de către guvern și în acest sens, se pot adopta programe, precum cel menționat anterior, atât de consultanță, cât și de susținere financiară. Drept argument pentru concentrarea politicilor guvernamentale în jurul inovației, îl oferă câștigătorii premiului Nobel din acest an, Joel Mokyr, demonstrând că factorul esențial care a rupt ciclul stagnării a fost inovația tehnologică și instituțională, iar Philippe Aghion și Peter Howitt au elaborat mai departe conceptul de “Distrugere Creatoare”, care descrie modul în care inovațiile noi și superioare le înlocuiesc și le fac pe cele vechi să dispară. Distrugerea creatoare este forța care generează creștere (prin creșterea productivității), dar necesită ca firmele ineficiente să iasă de pe piață, pentru a elibera resurse către noile sectoare[ii].

Forța de muncă

Digitalizarea și inovația, reprezintă factori cheie pentru productivitate, dar efectele acestora asupra forței de muncă nu trebuie ignorate. Ieșirea de pe piață a firmelor ineficiente, înseamnă, de fapt, locuri de muncă care se pierd, cu toate că altele noi se creează. Mai mult, în raportul Future of Jobs Report 2025 [iii], se estimează că, la nivel global, ”tendințele din domeniul Inteligenței Artificiale (IA) și al tehnologiei de procesare a informațiilor să creeze 11 milioane de locuri de muncă, în timp ce vor înlocui simultan alte 9 milioane, mai mult decât orice altă tendință tehnologică.” Prin urmare, pentru a susține acest ciclu inovativ să persiste, și tranziția dintre domenii să fie cât mai facilă pentru forța de muncă, următorul lucru la care guvernul ar trebui să-și îndrepte atenția ar fi programele de asistență oferite de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care trebuie să fie croite pe necesitățile angajatorilor din ziua de azi. De asemenea, stimularea inovației la nivel local, prin susținerea cercetătorilor, este un lucru care ar trebui să fie de la sine înțeles. Acest fapt, va permite ca Moldova să nu fie un importator de tehnologii, dar și să le exporte, astfel încât, întreprinderile locale să fie într-o poziție de concurență monopolitistică comparativ cu cele externe. Prin urmare, dezvoltarea mediului academic ar trebui să devină o prioritate fundamentală pentru guvern, deoarece acest lucru contribuie inerent și la o forță de muncă mai pregătită. Iar, în acest moment, importanța instituțiilor statului [iv], care să asigure că drepturile de autor sunt respectate, iar invențiile cercetărilor locali sunt valorificate, nu trebuie neglijată. Mai mult, după cum subliniază Daron Acemoglu și James A. Robinson (câștigători ai premiului Nobel pentru economie din 2024), regulile impuse de instituțiile publice nu sunt neutre, ele pot să încurajeze inovarea sau, dimpotrivă, să devină bariere inutile [v], motiv pentru care structura unui program de stimulare a inovațiilor trebuie să aibă o abordare și din punct de vedere legislativ.

Capital

Desigur că, atunci când discutăm despre inovație, nu putem ignora importanța capitalului. Deoarece, menținerea atât a cercetărilor, dar și a companiilor care inovează în Republica Moldova, va fi condiționată de capacitatea țării de a canaliza resursele financiare către aceste proiecte cu risc ridicat. Cu toate că, această problemă nu este specifică țării noastre, dar este și o problemă la care UE caută un răspuns, este necesar de menționat că, continuarea eforturilor care au fost observate pentru crearea unei burse de valori moderne, sunt absolut necesare. Cu toate că aceasta, nu va fi un factor care va permite întreprinderilor mici să acceseze finanțări într-un mod facil, pentru întreprinderile mijlocii și mari, poate servi un imbold substanțial. Iar, din perspectiva macro, canalizarea resurselor către cele mai eficiente proiecte. Totuși, este probabil ca lichiditatea de pe piață să fie o problemă care va trebui adresată. Pe 15 octombrie 2024, prima licență de administrare a fondurilor de pensii facultative a fost acordată de către Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF) [vi], iar acest lucru ar fi cazul să fie abordat la nivel de țară, prin reforma sistemului de pensii, prin instituirea unui sistem multi-pilon, pe termen lung [vii].

Concluzii

Pregătirea economiei pentru aderarea la Uniunea Europeană trebuie să aibă loc prin refacerea competitivității întreprinderilor locale și creșterea productivității acestora. Pe lângă reformele structurale pe care guvernul va trebui să le promoveze, concentrarea atenției către inovație poate fi un factor de dezvoltare important. Asigurarea pregătirii forței de muncă, stimularea mediului academic dar și asigurarea unei plase sociale ce va reorienta forța de muncă către domeniile mai eficiente din economie (cu o valoare adăugată sporită) sunt câteva măsuri ce pot fi întreprinse de guvern. Iar, eforturile de dezvoltare a infrastructurii financiare pentru alocarea eficientă a capitalurilor trebuie să continue. Aceste lucruri, combinate cu strategia din domeniul economic, setată deja de guvern, ar putea conduce la reducerea decalajului de producție dintre Moldova și țările UE și asigura creșterea economică sustenabilă pe termen lung.

[i] https://www.imf.org/en/Blogs/Articles/2021/02/24/blog-the-great-divergence-a-fork-in-the-road-for-the-global-economy

[ii] https://www.nobelprize.org/prizes/economic-sciences/2025/press-release

[iii] https://reports.weforum.org/docs/WEF_Future_of_Jobs_Report_2025.pdf

[iv] Universitățile sunt tot instituții ale statului și trebuie să asigure pregătirea corespunzătoare a oamenilor, dar, în același timp, ca instituții, ele trebuie să sprijine cercetătorii să își desfășoare activitatea. De aceea, este important ca universitățile să respecte dreptul de autor și să încurajeze cercetarea, valorificând invențiile rezultate.

[v] https://www.je.md/p/bunastare-despre-politica-si-economie

[vi] https://www.cnpf.md/ro/cnpf-a-acordat-prima-licenta-de-administrare-a-fondurilor-de-pensii-facultative--6307_93992.html

[vii] https://www.expert-grup.org/media/k2/attachments/Cum_poate_sistemul_privat_de_pensii_impulsiona_dezvoltarea_sistemului_financiar_RO.pdf

Subscribe now

Ridicarea ratingului Moldovei la „BB-/B” are un impact pozitiv deoarece un rating mai bun reduce costurile de împrumut ale statului pe piețele externe, mulțumită faptului că investitorii percep un risc mai mic de neplată. Astfel, guvernul poate accesa finanțare internațională la dobânzi mai avantajoase, ceea ce înseamnă economii bugetare. De asemenea, acest lucru, sporește încrederea investitorilor străini și a instituțiilor financiare internaționale, lucru ce poate duce la creșterea investițiilor directe.

Celelalte ratinguri internaționale ale Republicii Moldova

Pe lângă evaluarea realizată de S&P Global Ratings, celelalte două mari agenții internaționale Fitch Ratings și Moody’s Investors Service au menținut, de asemenea, o perspectivă stabilă asupra economiei Republicii Moldova, subliniind progresele înregistrate, dar și vulnerabilitățile persistente.

Fitch Ratings2, în raportul publicat la 5 septembrie 2025, a confirmat ratingul Moldovei la B+ cu perspectivă stabilă, corespunzător unui nivel speculativ mediu. Evaluarea reflectă o politică economică prudentă, o stabilitate macrofinanciară solidă și un sprijin extern consistent din partea UE și a instituțiilor financiare internaționale. Fitch remarcă reziliența Moldovei în fața șocurilor externe și energetice, datorită diversificării surselor de energie și consolidării rezervelor valutare (aproximativ 5,6 miliarde USD). Totuși, agenția avertizează că țara rămâne expusă contextului regional.

La rândul său, Moody’s Investors Service, în raportul din August 18, 2023, a confirmat ratingul Moldovei la B3 cu perspectivă stabilă, ceea ce corespunde unui nivel speculativ ridicat. Potrivit Moody’s, evaluarea țării este influențată în principal de riscul geopolitic generat de războiul din Ucraina, dar și de reformele substanțiale implementate în domeniul instituțional, al justiției și al guvernanței economice. Agenția menționează că Fondul European de Reformă și Creștere, în valoare de 1,9 miliarde de euro, va susține dezvoltarea economică și investițiile publice, însă va contribui și la majorarea datoriei guvernamentale. Moody’s recunoaște progresul în transparență și reducerea dependenței energetice de Rusia, dar avertizează că o escaladare a riscurilor geopolitice, în special cele generate de războiul din Ucraina, ar putea afecta negativ perspectivele economice și ar conduce la o deteriorare a ratingului.

Creșterea economică și provocările guvernului

Potrivit raportului publicat la 10 octombrie 2025, S&P estimează că rata de creștere a PIB real va fi 1,2% în 2025, 2,2% în 2026 și cu 3,0% în 2027. Prin comparație, FMI (Fondul Monetar Internațional), estimează o creștere de 0,6% în 2025, urmată de o accelerare la 2,5% în 2026 și 5,0% în 2027. Deși FMI anticipează o creștere mai lentă în 2025 comparativ cu S&P, prognoza sa devine mai optimistă în anii următori. Cu toate acestea, ambele instituții anticipează o revenire economică.

Conform S&P Global Ratings, ratingul Republicii Moldova ar putea fi îmbunătățit dacă vulnerabilitățile balanței de plăți s-ar diminua, iar venitul pe cap de locuitor și diversificarea economică s-ar îmbunătăți. De asemenea, agenția precizează că o creștere a ratingului ar putea avea loc dacă reformele legate de negocierile de aderare la Uniunea Europeană ar consolida echilibrul instituțional și calitatea procesului de elaborare a politicilor economice, în timp ce riscurile geopolitice regionale s-ar modera.

Resursele energetice

În timp ce agențiile de rating observă progresul în diversificarea surselor de energie, evoluție susținută de către partenerii externi, în vederea atingerii unui nivel de securitate energetică. Nu putem ignora, creșterea capacității instalate de surse de energie regenerabilă în ultimii ani. Din 2018 până în în 2024 aceasta crescând în medie cu 48.4% pe an (sau cu 45.5% în termeni compuși) fapt ce ne indică nu doar un grad de securitate energetică mai ridicat dar și o posibilitate de recâștigare a competitivității pentru companiile care au decis să investească în acest domeniu.

Concluzie

În cazul Republicii Moldova, investițiile străine directe reprezintă nu doar o sursă de capital, ci și un mijloc de transfer tehnologic, inovare și integrare în lanțurile valorice europene. Consolidarea unui climat investițional stabil, bazat pe transparență, protejarea drepturilor investitorilor și predictibilitate fiscală, este esențială pentru a transforma ratingurile pozitive și stabilitatea macroeconomică în beneficii reale pentru economie.

Pe termen mediu, principala provocare pentru Republica Moldova este menținerea echilibrului între stabilitatea macroeconomică și atragerea continuă a investițiilor care pot susține o creștere sustenabilă și competitivă.

Pe termen lung , progresul în negocierile de aderare la Uniunea Europeană și utilizarea eficientă a fondurilor europene, alături de o stabilizare a contextului geopolitic regional, ar putea conduce la o revizuire pozitivă a ratingului suveran și la creșterea încrederii investitorilor străini.

Precedente

Deși obligațiunile municipale nu sunt un instrument de investiție nou, prima emisiune având loc în 1751, în Massachusetts4, ele nu au o istorie îndelungată în Republica Moldova. Astfel, primele localități care au emis obligațiuni sunt Ceadîr-Lunga și Sîngera, perioada de subscriere în cazul ambelor localități începând pe 5 august 2021. Amândouă emisiuni au fost subscrise integral înainte de finalizarea perioadei, ceea ce a fost un indicator solid a atractivității acestui tip de investiții. Municipiul Ceadîr-Lunga a obținut astfel 3 milioane de lei destinați reabilitării rețelei stradale locale, în timp ce orașul Sîngera a atras 4,5 milioane de lei pentru construcția unui apeduct. În martie 2022 și primăria Chișinăului a lansat un număr de 65 000 de obligațiuni, cu o valoare totală nominală de 65 de milioane de lei, pentru achiziționarea pieselor necesare asamblării unui număr de 20 de troleibuze noi.

Rata dobânzii obligațiunilor din Ceadîr-Lunga a fost fixă, de 6,60% anual, cu plăți trimestriale, iar termenul de maturitate a fost de 3 ani. În ceea ce privește orașul Sîngera însă, au fost oferite două clase diferite, clasa I constând în instrumente cu termen de circulație de 2 ani cu dobândă anuală de 6,50%, iar clasa II oferind o dobândă de 6,70% cu termen de 3 ani; pentru ambele clase, plățile se făceau semestrial. Cu 6 luni înainte de scadență, primăria din Sîngera a decis să răscumpere anticipat obligațiunile, ceea ce a permis municipalității să-și reducă cheltuielile cu dobânda, iar investitorilor le-a disponibilizat resursele financiare în vederea plasării lor în alte instrumente ce ofereau randamente mai mari în acea perioadă. În cazul municipiului Chișinău, rata dobânzii este flotantă, fiind rata medie efectivă ponderată pentru valori mobiliare de stat (bonuri de trezorerie cu maturitatea de 364 de zile, pe o perioadă de 6 luni ce precede plata cuponului, la care se adaugă o primă de risc de 1,1 puncte procentuale). Termenul acestor obligațiuni este de 7 ani, principalul urmând a fi restituit în aprilie 2029.

Cele trei emisiuni au fost realizate cu sprijinul Centrului Analitic Independent ,,Expert-Group”, în cadrul proiectului ,,Sprijinirea APL5 în lansarea obligațiunilor municipale”, demers finanțat de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Republica Moldova. Astfel, Expert-Group a oferit consultanță tehnică primăriilor din aceste localități, asistându-le în procesul de parcurgere a etapelor legale antemergătoare emisiunii. În prezent, proiectul este continuat prin Programul de Suport a 4 APL în Lansarea de Obligațiuni Municipale, realizat tot de Expert-Group, iar primii beneficiari ai acestei inițiative sunt comunele Sireți și Costești.

România: caz comparativ

Din cauza experienței limitate a localităților moldovenești în atragerea de fonduri prin folosirea obligațiunilor, literatura de specialitate este săracă în referințe și în date empirice referitoare la determinanții performanței acestor emisiuni. În schimb, cum în România piața obligațiunilor municipale este mai dezvoltată, există mai multe informații care ne permit să înțelegem factorii ce influențează succesul acestui tip de instrument financiar. Astfel, Tiron-Tudor et al. (2021)6 investighează variabilele ce influențează volumul de obligațiuni emis, precum și rata dobânzii, analizând datele disponibile începând cu 2001, anul primelor emisiuni în România. Rezultatele studiului demonstrează ca mărimea demografică, dar și nivelul de venituri și de cheltuieli al localității influențează în mod pozitiv valoarea nominală totală atrasă, în timp ce factori macroeconomici precum rata inflației și a șomajului cresc rata dobânzii, ceea ce implică un cost al capitalului împrumutat mai ridicat și o presiune suplimentară asupra bugetelor locale. O observație interesantă constă în faptul că localitățile cu primari independenți emit mai multe obligațiuni, aspect ce poate fi atribuit pe faptul că un primar independent nu are un grad de influență la fel de mare ca cel al unui edil membru al unui partid, aspect ce duce la o alocare nefavorabilă a fondurilor de la Bugetul de Stat și obligă primăria să găsească metode alternative de finanțare.

Studiul a identificat și aspectele care împiedică dezvoltarea adecvată a pieței de obligațiuni din România: absența unui sistem de rating și a unei curbe a randamentelor, istoricul de credit sărac al multor administrații locale, lipsa informațiilor despre mediul financiar modern, precum și preferința de a accesa împrumuturi bancare sau fonduri europene nerambursabile pentru finanțarea proiectelor de infrastructură. Toate aceste aspecte sunt valabile și în Republica Moldova și reprezintă elemente care trebuie îmbunătățite de factorii decizionali pentru a asigura performanța piețelor de capital.

Avantajele utilizării obligațiunilor

Studiul publicat de Expert-Group în 20247, sumarizând rezultatele primelor 3 emisiuni de obligațiuni din Republica Moldova, a demonstrat că folosirea acestor produse financiare este adeseori mai avantajoasă decât obținerea de împrumuturi bancare. Astfel, în 2022, dificultățile economice generate de războiul din Ucraina, de pandemia de Covid-19 și de criza energetică au cauzat creșterea bruscă a ratei inflației și, implicit, și a dobânzilor la credite. Astfel, localitățile Ceadîr-Lunga și Sîngera, oferind obligațiuni cu rată fixă, s-au împrumutat la dobânzi mult sub cele oferite de instituțiile bancare. Cazul municipiului Chișinău e mai complex, capitala împrumutându-se la o rată flotantă. Astfel, pentru Chișinău costul capitalului împrumutat a crescut simțitor de-a lungul anului 2022, ajungând la peste 20%, fapt ce a provocat îngrijorare cu privire la posibilitățile primăriei de a continua să-și onoreze obligațiile de plată. În schimb, în 2023 și în 2024 s-a înregistrat o scădere accentuată a ratei dobânzii, până la aproximativ 6%, o situație mult mai avantajoasă decât scenariul implicând împrumuturi bancare.

Un alt aspect subliniat în studiul de mai sus este reprezentat de reforma instituțională ce a avut loc în cadrul administrațiilor locale care au întreprins acest proiect. Emisiunea de obligațiuni implică o gestionare responsabilă a fondurilor proprii, structurarea adecvată a serviciului datoriei, precum și transparență în comunicarea cu investitorii și cu membrii comunității. Faptul că localnicii își pot investi propriile fonduri în valori mobiliare îi stimulează să se implice în viața civică, să urmărească performanța investițiilor municipale și să sancționeze eventualele nereguli și acte de corupție. Este de asemenea în interesul primăriilor să practice disciplină financiară pentru a-și putea acoperi cheltuielile cu dobânzile și pentru a menține încrederea investitorilor. Nu în cele din urmă, utilizarea obligațiunilor este un mod de diversifica sursele de finanțare, de a reduce dependența de Bugetul de Stat sau de fonduri europene și de stimula dezvoltarea locală și regională.

Obligațiunile municipale sunt un mijloc pentru administrațiile locale de a-și finanța diversele proiecte de infrastructură și sunt niște vehicule de investiții populare în țările cu un sector financiar dezvoltat. Evoluțiile recente ale piețelor de capital demonstrează că aceste instrumente financiare sunt viabile și atractive și în Republica Moldova, iar emisiunile din Chișinău, Ceadîr-Lunga și Sîngera și-au atins scopul scontat, fiind exemple de bună practică în guvernanța locală. Faptul că obligațiunile au început să fie adoptate și de localități rurale

Sistemul politic definește sistemul economic urmat, iar sistemul economic definește bunăstarea noastră.

Ne dorim un sistem economic apropiat de cel al Uniunii Europene, cu reglementări menite să ne protejeze, sau un sistem economic de tip estic, în care amprenta de carbon, angajații, calitatea produselor și serviciilor sunt secundare? Conștientizăm oare rolul și subtilitățile reglementărilor și costul asociat acestora?

Instituții incluzive

În cartea De ce eșuează națiunile, autorii Daron Acemoglu & James A. Robinson evidențiază importanța instituțiilor statului, ca factor central care explică dezvoltarea economică pe termen lung. Garantarea drepturilor de proprietate, promovarea statului de drept și asigurarea accesului la participarea economică și politică, sunt elemente fundamentale care creează stimulente pentru inovație, investiții și creștere durabilă. Este esențial să conștientizăm că multe dintre lucrurile pe care le considerăm astăzi „firești”: protecția consumatorului, libertatea de a începe o afacere, siguranța contractelor, sunt rezultatul unor instituții incluzive, construite în timp.

Desigur, regulile impuse de instituțiile publice pot crea uneori distorsiuni în economie și pot afecta competitivitatea companiilor. Reglementările nu sunt neutre, ele pot să încurajeze inovarea sau, dimpotrivă, să devină bariere inutile. Diferențele dintre state apar tocmai din modul în care aceste reguli sunt aplicate: fie în interesul cetățeanului, fie în interesul unor elite restrânse. Impunerea unor standarde, certificări sau obligația de a raporta contabilitatea, generează costuri pentru întreprinderi. Totuși, aceste costuri trebuie privite și ca investiții în siguranță și încredere. Fără ele, consumatorii nu ar mai putea returna produsele achiziționate în 14 zile, nu ar ști ce conțin alimentele, iar firmele care nu respectă standardele ar fi avantajate în mod neloial. Mai mult, reglementările ESG (Mediu, Social și Guvernanță) sunt astăzi un exemplu de cum instituțiile pot modela comportamentul companiilor. Ele obligă întreprinderile să acorde atenție energiei regenerabile, calității solului, condițiilor de muncă ale angajaților și altor aspecte cu impact asupra societății. E adevărat că aceste norme adaugă costuri și pot reduce competitivitatea firmelor pe piețele globale, unde standardele nu sunt similare. Însă, beneficiile lor pe termen lung: reducerea poluării, creșterea calității produselor și diminuarea poverii asupra sistemului social și de sănătate depășesc costurile imediate. Astfel, instituțiile incluzive nu înseamnă absența costurilor, ci existența unui cadru care transformă aceste costuri în beneficii colective pe termen lung. Tocmai aici se află diferența dintre statele care reușesc să creeze prosperitate durabilă și cele care rămân captive într-un cerc vicios al subdezvoltării.

Inegalitatea socială

Atunci când vorbim despre dezvoltare economică, nu este suficient să ne uităm doar la creșterea PIB-ului sau la „mărimea plăcintei”. La fel de important este modul în care această plăcintă este împărțită între diferitele categorii sociale. Doar o distribuție echitabilă a resurselor poate permite fiecărui cetățean să-și atingă potențialul, indiferent de mediul din care provine. În lipsa acestei echități, diviziunile sociale se accentuează, iar polarizarea politică devine inevitabilă. Coeficientul GINI, după cheltuielile de consum, cât și după venituri, indică că inegalitatea este mai ridicată în mediul urban decât în cel rural, iar după 2018–2019 se observă o tendință clară de creștere. În ceea ce privește veniturile disponibile, decalajul urban–rural persistă, iar nivelul total pe țară rămâne ridicat, cu fluctuații semnificative în ultimii ani. Aceste diferențe nu sunt simple statistici, ci reflectă realități economice care influențează direct șansele de viață și opțiunile politice ale oamenilor.

Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel pentru economie, în cartea ”Drumul spre libertate: economie și societatea bună” evidențiază faptul că distribuirea veniturilor este responsabilitatea procesului politic, nu a economiștilor tehnocrați. Într-un domeniu precum economia unde fiecare argument trebuie măsurat, valoarea socială a unui dolar redistribuit de la cei ultra bogați, precum Jeff Bezos, către cei pentru care și un dolar înseamnă supraviețuire, reprezintă o problemă mai mult pentru filosofi să decidă, dacă o economie în care majoritatea veniturilor se concentrează în mâinile celor puțini este mai bună decât o economie în care veniturile sunt egal distribuite. În timp ce puterea politică este conectată cu puterea economică și puterea economică conectată cu reglementările dintr-un stat stabilite în procesul politic, nu putem ignora responsabilitatea morală a decidenților de a folosi această putere în interesul comun, și nu doar în favoarea unor grupuri restrânse. De-a lungul istoriei, omenirea a trecut prin mai multe sisteme economice, feudalism care s-a manifestat printr-o concentrare a puterii și averii, creștere economică mică și un progres social minim. Regimul comunist care a reușit să aibă o egalitate mai mare în distribuire bunurilor materiale dar eșuând în creșterea economică, lipsa libertății, o concentrare a puterii și o mare inegalitate în standardele de viață. Neoliberalismul, care este sistemul economic dominant în lumea occidentală, a adus inovație și expansiune economică, dar începe a fi perceput ca un sistem care generează din ce în ce mai multe inegalități sociale. Motiv pentru care autorul subliniază importanța unei analize profunde asupra ceea ce înseamnă o economie bună și relația acesteia cu societatea. Reducerea inegalității nu înseamnă doar redistribuție prin taxe și subvenții, ci presupune un mix de politici coerente: reguli clare de concurență, o taxare echitabilă, transferuri sociale bine țintite, investiții în educație și sănătate, sprijin pentru piața muncii și, mai ales, transparență în procesul decizional.

Creșterea economică și sistemul politic

Maddison Historical Statistics este un proiect care măsoară creșterea economică la nivel global de-a lungul istoriei. După cum se poate observa în graficul de mai jos, ritmul de creștere economică a înregistrat o accelerare semnificativă în ultimii 70 de ani, ceea ce s-a resimțit în standardul de viață. Pe măsură ce se produce mai mult (ceea ce reprezintă esența creșterii economice), coșul de consum al fiecăruia dintre noi crește, datorită economiilor de scară, iar noi, consumatorii, putem achiziționa tot mai multe bunuri, satisfăcându-ne nevoile.

Desigur, specializarea muncii și progresul tehnologic au jucat un rol important, dar nu trebuie să uităm nici de impactul tranziției către un sistem politic democratic asupra politicilor economice, atât pentru întreprinderi, cât și pentru gospodării. Faptul că politicienii s-au concentrat pe creșterea bunăstării a fost o consecință directă a extinderii dreptului de vot către întreaga populație, iar, ca urmare, măsurile de austeritate au devenit nepopulare, contribuind la niveluri de îndatorare ridicată.

Alegem răul cel mai mic

În politică, auzim des expresia „Am ales răul cel mai mic”. În economie, există o teorie similară: „Second Best” (Lipsey & Lancaster, 1956), care spune că atunci când nu putem obține situația ideală (first best), o a doua cea mai bună soluție poate totuși să genereze rezultate pozitive. Un exemplu clar este intervenția statului în agricultură prin subvenții. Scopul lor nu este doar economic, ci și social: pe de o parte, se mențin prețuri accesibile pentru consumatori, iar pe de altă parte se asigură securitatea alimentară a țării. În mod ideal, piața ar trebui să funcționeze liber, iar fermierii ineficienți să fie eliminați prin concurență. Însă, în realitate, condițiile interne și externe – de la schimbările climatice la politicile altor state – fac ca măsurile de tip „second best” să fie necesare pentru stabilitate economică și socială. La fel se întâmplă și în politică: ideal ar fi să avem o reprezentare autentică, cu lideri care reflectă perfect valorile noastre. În lipsa acestora, alegem persoanele sau organizațiile care ne sunt cele mai apropiate ca viziune. Din aceste decizii decurg politici concrete: susținerea agricultorilor, compensarea facturilor la energie, alegerea între cota unică de impozitare sau impozitarea progresivă. Astfel de decizii fiscale nu definesc doar economia internă, ci și poziționarea Moldovei: un stat care redistribuie și protejează echitatea socială sau o economie fragilă, unde decalajele cresc și nemulțumirea socială poate fi exploatată politic. Toate acestea nu sunt doar măsuri tehnice, ci decizii politice cu impact direct asupra economiei și asupra modului în care întreprinderile și gospodăriile își ajustează comportamentul.

La nivel individual, fiecare dintre noi face alegeri zilnice privind utilizarea resurselor financiare pentru a ne satisface nevoi și dorințe. La nivel agregat, aceste alegeri se regăsesc în indicatorii macroeconomici pe care guvernele și factorii de decizie îi urmăresc. Atunci când apar dezechilibre economice, guvernul decide să intervină sau nu, în funcție de valorile și prioritățile celor aflați la putere.

Concluzie

Atunci când facem o decizie, ideal ar fi să avem în gând ”Vălul ignoranței”, sugerat de John Rawls, în care, atunci când facem o decizie pentru societate, aceasta să fie astfel încât, chiar dacă am fi un bancher bogat sau un muncitor sărac, regulile impuse să asigure o egalitate de șanse pentru toată lumea.

Conștientizarea legăturii dintre economie și politică este esențială. Orice alegere politică se transmite mai devreme sau mai târziu în economie și, implicit, în bunăstarea noastră de zi cu zi. De aceea, votul din 28 septembrie nu este doar un gest civic, ci și o decizie economică, prin care fiecare dintre noi influențează modelul de dezvoltare al țării în funcție de valorile pe care le susținem.

Subscribe now

Criza generată de pandemia COVID-19, cât și conflictul geopolitic din regiune au pus la încercare reziliența sistemului bancar moldovenesc prin șocuri multiple: unul de stagnare și incertitudine economică (2020–2021), iar altul fiind necesitatea tranziției energetice, însoțită de costuri uriașe, care a contribuit la o rată record a inflației (2022–2023).

În timpul pandemiei, BNM a redus rata de bază și nivelul rezervelor obligatorii pentru a acorda suport băncilor, inclusiv din perspectiva deficitului de lichiditate format pe baza lipsei intrărilor din sectoare comerciale, ele având restricții de activitate. După pandemie, consumul crescuse puternic, susținut în mare parte de creditarea intensă. Creșterea bruscă a prețurilor la energie a pus presiune suplimentară asupra inflației, care era deja alimentată de cererea ridicată. În aceste condiții, Banca Națională nu a acceptat existența lichidităților ieftine pe piață, așadar, majorând rata de bază și nivelul rezervelor obligatorii pentru a încetini creditarea și consumul. Aceste instrumente au absorbit lichiditatea, reducând capacitatea băncilor de a acorda credite și, implicit, tempărând consumul.

Băncile comerciale au fost nevoite să își adapteze modele de business pentru a gestiona riscurile crescute de lichiditate și cel de incertitudinea pieței, în principal cauzate de comportamentul neordinar al persoanelor fizice, ce efectuau retrageri relativ ridicate de numerar în acel context.

Inflația – șocul de prețuri și reacția BNM

Grafic nr.1: Rata de bază și Inflația în RM și UE, 2021-2024

În 2022, rata anuală a inflației în Republica Moldova a depășit 33%, situându-se printre cele mai ridicate din Europa, comparativ cu o medie a UE de aproximativ 10%. Această dinamică a impus Băncii Naționale a Moldovei (BNM) o reacție rapidă prin majorarea semnificativă a ratei de bază, de la 2,65% în ianuarie 2021 la 21,5% în septembrie 2022. Rata de bază este, în esență, prețul la care băncile comerciale împrumută bani de la BNM în cazuri excepționale. Când aceasta crește, și dobânzile la credite devin mai mari.

Efectele politicii monetare asupra strategiei băncilor

Rata de creditare, în noile condiții nefavorabile, s-a contractat semnificativ, deoarece atât mediul de afaceri, cât și consumatorii individuali, au ezitat să se mai împrumute. Pe lângă aceasta, stoparea creditării a devenit și o necesitate a băncilor, întrucât nu dispuneau de lichidități pentru a asigura activitatea de creditare. Rata medie la creditele noi acordate în monedă națională a depășit 14%, cererea de finanțare fiind amânată sau redusă considerabil. Astfel, efectul politicii monetare restrictive a adus efectul așteptat, temperând consumul.

Grafic nr.2: Rata dobânzii la creditele și depozitele noi atrase, 2021-2024

Problema managementul lichidității

Gestionarea lichidității a fost o provocare majoră pentru băncile comerciale în ultimii ani, marcând două etape distincte: perioada pandemiei și perioada conflictului militar. În timpul pandemiei, activitatea economică a stagnat, inflația era extrem de mică (0,2% în ianuarie 2021), iar sectoare cheie precum HoReCa și industria serviciilor erau practic inactive. Deși consumul de bază (alimentar și farmaceutic) a continuat, dinamica generală a economiei era una incertă. În această perioadă, băncile au resimțit episoade de deficit de lichiditate pe conturile Nostro, întrucât salariile continuau să fie plătite, dar fluxurile de încasări din economie erau limitate. Pentru a menține funcționarea sistemului, instituțiile de credit au apelat la operațiuni repo de la BNM.

Grafic nr.3: Volumul operațiunilor repo și rata medie a dobânzii lor, 2020-2024

Situația s-a complicat semnificativ odată cu izbucnirea conflictului militar, inflația atingând nivelul record de 35%. Așadar, BNM-ul a reacționat prin creșterea rezervelor obligatorii și a ratei de bază. Această măsură, menită să absoarbă lichiditatea și șă tempereze consumul, a pus presiune suplimentară pe activele băncilor. În același timp, incertitudinea geopolitică a determinat o parte a populației să își retragă masiv mijloacele bănești, preferând să dețină lichidități în numerar. Astfel, băncile s-au confruntat cu un nou episod de deficit de lichiditate, care a cuprins dintr-o parte ieșiri cauzate direct de către persoane fizice, iar pe de altă parte, înghețarea lichidităților prin majorarea ratelor de rezerve obligatorii.

Operațiunile repo sunt operaţiuni reversibile, destinate injectării/absorbţiei de lichidităţi, în cadrul cărora BNM cumpără/vinde de la bănci/băncilor valori mobiliare de stat, cu angajamentul băncilor/BNM de a răscumpăra VMS respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei.

Practic, mecanismul repo a funcționat ca un împrumut garantat, prin care băncile au suplinit contul Nostro temporar. Acest instrument a acoperit „gap-ul” de lichiditate creat de decalajul dintre plățile curente (salarii, retrageri de numerar, obligații față de clienți) și lipsa încasărilor din partea persoanelor juridice. Totodată, lichiditatea obținută le-a permis să își mențină rezervele obligatorii conform metodei de calcul reglementate de BNM.

Strategii de adaptare

Pentru a răspunde acestor provocări, în special de a asigura un nivel optim al lichidității, băncile au lansat campanii de atragere a depozitelor, concurând pentru atragerea depunerilor bănești prin creșterea remunerării deponenților. Această strategie a avut însă un impact asupra profitabilității băncilor, erodând parțial marja de profit.

Este important de menționat că principalul impact asupra deficitului de lichiditate din sistem a fost cauzat de comportamentul persoanelor fizice, determinat de panica generată de incertitudinea privind evoluția și posibilitatea extinderii conflictului. Ca urmare, și consumul s-a sporit, datorită unei cereri crescute a produselor de primă necesitate. Astfel, s-a creat un deficit artificial de produse, ce a pus presiune suplimentară asupra prețurilor, accentuând inflația.

Datele arată un contrast clar: în timp ce soldurile persoanelor fizice scădeau, companiile nu au fost afectate de contextul de criză și au înregistrat chiar un cash inflow sporit în perioada incipientă a conflictului.

Grafic nr.4: Soldul depozitelor, 2021-2024

În paralel, băncile au temperat activitatea de creditare, ceea ce a redus presiunea asupra lichidităților disponibile. În decurs de 4–5 luni, băncile au reușit să restabilească echilibrul și să aducă nivelul depozitelor la cel anterior crizei, confirmând capacitatea sectorului bancar de a se adapta rapid la șocuri externe. Revenirea banilor în sistem reflectă faptul că panica inițială s-a diminuat. Odată ce riscul extinderii conflictului nu s-a materializat, clienții au început să redepună fondurile retrase. Decizia a fost în mare parte stimulată și de majorarea atractivității depozitelor, pe fondul creșterii ratelor dobânzilor, tendință observată atât în rândul persoanelor fizice, cât și al companiilor.

Paradoxul profitabilității bancare în context de criză

Deși activitatea de creditare a încetinit, băncile comerciale din Republica Moldova au înregistrat în 2022–2023 un salt semnificativ al profitabilității, ilustrat de principalii indicatori de rentabilitate: ROE (rentabilitatea capitalului) și ROA (rentabilitatea activelor), ce au atins niveluri record.

Grafic nr.5: ROE și ROA, 2021-2024

Acest rezultat paradoxal își are originea în modul în care băncile au gestionat problema lichidității.

Odată ce lichiditatea a fost restabilită, resursele disponibile au fost redirecționate către instrumente sigure și extrem de profitabile în acel moment – certificatele BNM (CBN) și valorile mobiliare de stat (VMS). Certificatele BNM (CBN), reprezentând titluri garantate emise pe termen foarte scurt (14 zile), remunerate la rata de bază, au oferit randamente fără precedent – 22% în octombrie 2022, comparativ cu 9% la începutul anului – ceea ce a transformat aceste plasamente într-o alternativă net superioară creditării, activitate complementată de mai multe riscuri. Valorile mobiliare de stat (VMS) sunt emise de Ministerul Finanțelor, pe termene mai lungi (3–24 luni), folosite pentru finanțarea deficitului bugetar. Acest context a generat o „competiție” între BNM și Ministerul Finanțelor: BNM ridica rata de bază și remunera imediat lichiditatea prin CBN-uri, iar Ministerul Finanțelor a fost nevoit să crească la rândul său remunerarea VMS-urilor.

Rezervele obligatorii ținute de bănci la BNM reprezintă procentul din resursele atrase de bănci (depozite ale populației și companiilor, alte surse de finanțare), fără a-l putea folosi pentru creditare sau investiții. Aceste rezerve sunt ținute în monedă locală (LCY), cât și în valută străină (FCY). Rezervele obligatorii în comparația cu alte state în RM sunt destul de exagerate, dar în același timp nivelul sporit al RO a influențat pozitiv situația creată. Impactul pozitiv presupune că - sa fi fost nivelul dat la nivelul UE consumul ar fi și mai mare prin urmare și inflația ar fi ajuns la un nivel mai critic.

Prin creșterea nivelului rezervelor obligatorii, remunerate considerabil la acel moment (rata de bază minus 2 puncte procentuale), BNM a urmărit astfel, indirect, temperarea activității de creditare, compensând lipsa profitului din activitatea creditară.
Prin comparație, în ianuarie 2022, rata rezervelor obligatorii în monedă națională reprezenta 26%, fiind remunerate cu o dobândă de 7%. În noiembrie 2022, aceasta a crescut la 40%, răsplătite pe măsură cu 19.5%.

Grafic nr.6: Rezervele obligatorii, 2021-2024

Un alt factor major care a contribuit la profitabilitatea băncilor a fost eliberarea provizioanelor constituite în perioada pandemiei. În contextul COVID-19, băncile au fost nevoite să revizuiască modelele interne de risc și să majoreze provizionarea, anticipând o creștere a probabilității de neplată a creditelor. Același pragmatism a fost aplicat în crearea provizioanelor și odată cu declanșarea conflictului armat. Totuși, atât după depășirea pandemiei, cât și a îmbunătățirii prognozelor macroeconomice s-a constatat că aceste estimări au fost conservatoare: majoritatea clienților și-au reluat activitatea economică, și-au restabilit fluxurile de venit și au continuat rambursarea creditelor. Ca urmare, provizioanele create anterior au putut fi eliberate, îmbunătățind per ansamblu profitabilitatea băncilor.

Grafic nr.7: Profitul agregat al băncilor comerciale, în milioane, 2018-2024

Astfel, prin înlocuirea creditării (riscante și nesolicitate) cu plasamente la un risc minim și extrem de profitabile, cât și eliberarea provizioanelor exagerate acumulate în perioada pandemică, profitului sectorului bancar a crescut cu peste 60% în perioada 2022–2023.

Concluzie

Perioada 2021–2023 a fost un test de rezistență pentru sistemul bancar moldovenesc. În fața unui mediu regional instabil și a unei inflații record, băncile și-au concentrat toate forțele spre optimizarea managementului de lichiditate. Băncile au reușit să își protejeze capitalul și să își crească profitabilitatea, în mare parte datorită plasamentelor sigure și randamentelor ridicate. Pentru cetățeni, aceste evoluții pot părea paradoxale: creditarea s-a redus, dar profiturile au crescut. Acesta este un exemplu despre cum funcționează canalele de transmisie ale politicii monetare și cum băncile își adaptează strategiile la noi condiții de piață. Adaptând rapid modelul de afaceri, de la finanțarea economiei la gestionarea strategică a lichidității, acestea și-au mărit semnificativ profiturile. În timp ce crizele lovesc sectoarele productive, sectorul bancar rămâne rezilient și eficient chiar și în cele mai tensionate contexte.

Prin modificarea normei rezervelor obligatorii, banca centrală mai urmărește să influențeze marja bancară (diferența dintre ratele dobânzilor la creditele acordate și depozitele atrase) și respectiv, dinamica creditului și a inflației.

Acest articol a fost realizat cu sprijinul și coordonarea mentorului meu, Robert Ciobanu, Șef Secție Gestionarea Activelor și Pasivelor, OTP Bank, căruia îi adresez sincere mulțumiri.

Potrivit datelor BNS, în anul 2024 numărul întreprinderilor din Republica Moldova a ajuns la 68,725, marcând o creștere cu 8,420 de entități față de anul 2021. În timp ce numărul întreprinderilor mari, mijlocii și mici a rămas relativ constant în această perioadă, creșterea s-a datorat în principal întreprinderilor micro.

Grafic nr.1: Evoluția numărului de întreprinderi, 2021-2024

Cu toate că întreprinderile mari reprezintă aproximativ 0.8% din total, acestea sunt responsabile de 34.5% din forța de muncă, 53.9% din totalul vânzărilor și dețin 40.9% din totalul activelor întreprinderilor.

Grafic nr.2: Active, număr de personal, venituri din vânzări după tip de întreprindere, 2024

Analizând informațiile bilanțiere ale companiilor mari, în comparație cu cele ale întreprinderilor mici și mijlocii, se observă că datoriile curente reprezintă o pondere mai ridicată în structura totală a datoriilor pentru companiile mari — aproximativ 65%, față de 53% în cazul întreprinderilor mici și mijlocii. Această pondere de 65% este în scădere față de anii anteriori, în special în comparație cu anul 2021, când datoriile curente reprezentau 72% din totalul datoriilor. Datoriile curente sunt datorii pe termen scurt, ce se așteaptă să fie achitate sau decontate în termen de un an, e.g. datorii către furnizori, angajați, obligații fiscale. Având în vedere puterea de piață a companiilor mari, care în unele cazuri pot fi în poziție de monopson pe piața muncii, acestea pot să-și dezvolte activitatea într-o măsură mai mare pe datorii pe termen scurt.

Grafic nr.3: Structura bilanțieră după tip de întreprindere, 2024

Acest lucru este posibil deoarece furnizorii sunt motivați să mențină relația cu un client important, iar angajații, în lipsa alternativelor, pot fi constrânși să accepte întârzieri salariale. Desigur că, în cazul angajaților, sindicatele trebuie și acționează ca o putere compensatoare asigurând un echilibru.

Indicatori de performanță

Analizând anumiți indicatori financiari, putem observa că pe măsură ce mărimea întreprinderii este mai mică, gradul de îndatorare tinde să crească. Totuși, levierul financiar, care ne arată cât de mult se bazează compania pe finanțare prin datorii în raport cu sursele proprii, este mai mic decât 1 pentru toate tipurile de întreprinderi, indicând că firmele nu se bazează prea mult pe împrumuturi pentru finanțarea activității.

Tabel nr.1: Indicatori financiari după tip de întreprindere, 2024

Lichiditatea curentă, care ne prezintă capacitatea întreprinderii de a-și plăti datoriile pe termen scurt din activele circulante, înregistrează valori peste 1 pentru toate tipurile de întreprinderi, semnalând că acestea dispun de resursele necesare pentru a-și onora obligațiile și un fond de rulment pozitiv. În ceea ce privește rentabilitatea comercială, care reflectă abilitatea companiei de a genera profit din activitatea desfășurată, precum și rentabilitatea financiară, ce exprimă eficiența utilizării capitalurilor proprii, întreprinderile micro prezintă, în medie, cele mai ridicate valori. Un aspect interesant se observă la nivelul cifrei de afaceri per angajat, care este de două ori mai mare în cazul companiilor mari față de celelalte categorii de firme. Cu toate acestea, profitul net per angajat rămâne relativ similar între toate tipurile de întreprinderi.

Concluzii

Un lucru frecvent întâlnit în sistemele capitaliste este concentrarea resurselor în cadrul unui număr restrâns de companii, aspect observabil și în Republica Moldova, unde 0,8% dintre companii sunt responsabile pentru 53,9% din totalul vânzărilor realizate de întreprinderi și așa mai departe. Mai mult decât atât, aceste companii dețin o pondere semnificativă a datoriilor pe termen scurt din totalul datoriilor, ceea ce semnalează o putere de piață ridicată. Această poziție dominantă ar trebui analizată mai detaliat decât a fost prezentată în articolul de față, pentru a identifica eventuale eșecuri ale pieței în alocarea eficientă a resurselor, dar și pentru a ne asigura că forțe compensatoare, precum sindicatele, sunt implicate în procesul decizional.

În ceea ce privește IMM-urile, acestea reușesc, în medie, să înregistreze o rentabilitate mai ridicată comparativ cu companiile mari, în ciuda unui grad de îndatorare sporit, care implică, în consecință, o primă de risc mai mare. Având în vedere că IMM-urile reprezintă 99,2% din totalul întreprinderilor, este esențial să ne asigurăm că mediul în care acestea activează este favorabil și competitiv.

1 - Întreprinderi mijlocii: cel mult 249 de salariați, cifră anuală de afaceri până la 100 de milioane de lei sau active totale de până la 100 de milioane de lei. Întreprinderi mici: cel mult la 49 de salariați, cifră anuală de afaceri până la 50 de milioane de lei sau active totale de până la 50 de milioane de lei. Întreprinderi micro: cel mult 9 salariați, cifră anuală de afaceri de până la 18 milioane de lei sau active totale de până la 18 milioane de lei.

2 - Monopsonul pe piața muncii reprezintă o situație în care există un singur angajator major (sau foarte dominant), care are putere de piață în stabilirea salariilor, deoarece controlează cererea de forță de muncă.

3 - Cifrele prezentate în graficul nr. 3 nu sunt amplasate într-un mod convențional. Totuși, această alegere a fost intenționată, având scopul de a evidenția faptul că activele unei companii sunt finanțate din două surse principale: capitalurile proprii — care reprezintă aporturile acționarilor — și datoriile, adică împrumuturi ce trebuie rambursate.

Subscribe now

În preajma alegerilor parlamentare, discursurile politice devin din ce în ce mai tehnice, pline de concepte economice care, adesea, sunt folosite selectiv pentru a susține o anumită narațiune. În lipsa unei înțelegeri clare a acestor concepte, alegătorul rămâne vulnerabil la manipulare.

Finanțele publice

Soldul bugetar este diferența dintre venituri și cheltuieli ale bugetului public. Când cheltuielile depășesc veniturile, avem deficit bugetar, lucru întâlnit atunci când statul dorește să stimuleze economia prin investiții/ subvenții sau să mențină cheltuielile sociale, dar nu colectează suficient prin impozite și taxe.

În ultimii ani, Bugetul Public Național (BPN) al Republicii Moldova a înregistrat în mod constant deficite. Totodată, crizele externe majore — precum pandemia de COVID-19 și agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei — au afectat considerabil activitatea economică, generând o presiune sporită asupra BPN, reflectată printr-o creștere semnificativă a datoriei publice (vezi graficul de la secțiunea - Datoria de stat). Astfel, deși în anul 2021 au fost depuse eforturi pentru stabilizarea bugetului, majorarea cheltuielilor sociale, în special pentru compensarea facturilor la energie, a condus la o nouă amplificare a deficitului bugetar. În consecință, pentru anul 2024, deficitul BPN a ajuns la 12,6 miliarde de lei, echivalentul a 3,9% din PIB.

Datoria de stat

Graficul de mai sus ilustrează evoluția datoriei de stat (coloane negre) în valori nominale, prezentând totalul în milioane lei, ce crește constant din 2016 până în 2024, dar și ca pondere din PIB (linia albastră), ce reflectă capacitatea economică de a susține această datorie. Observăm că în anul 2016 datoria de stat a Republicii Moldova era de aproximativ 50 miliarde lei, iar în 2024 a ajuns la 121 miliarde lei. Aceasta înseamnă o creștere de peste două ori în termeni nominali. Totuși, și economia Republicii Moldova a crescut în acest interval. Pentru a înțelege mai bine sustenabilitatea datoriei, este important să o raportăm la PIB. Din acest punct de vedere, ponderea datoriei de stat în PIB a crescut cu 5.6 puncte procentuale, ajungând de la 31.9% în 2016 la 37.5% în 2024.

Presiunea fiscală

Graficul de mai sus arată că în ultimii ani ponderea veniturilor bugetare în PIB a crescut treptat în Republica Moldova, ajungând în 2024 la aproximativ 34%, în timp ce media UE este de 46%. Imaginează-ți o plăcintă de 100 de lei, care reprezintă PIB-ul țării. În Moldova, statul colectează aproximativ 34 de lei sub formă de impozite și contribuții, în timp ce în Uniunea Europeană media este de aproape 45 de lei. Această diferență arată că, în ciuda discursurilor despre „taxe care sufocă afacerile”, nivelul real al presiunii fiscale în Moldova este unul scăzut.

Inflația și rata de bază

Inflația afectează puterea de cumpărare, economiile și stabilitatea economică generală. Pentru a o controla, BNM ajustează rata de bază, adică dobânda pe care o aplică băncilor comerciale. Graficul nr. 4 arată evoluția Indicelui Prețurilor de Consum (IPC) și rata de bază stabilită de Banca Națională a Moldovei (BNM). Când inflația crește, BNM majorează rata de bază pentru a reduce cererea agregată, încurajând economisirea și descurajând creditarea excesivă. De exemplu, între 2021-2022, inflația a depășit 30%, iar rata de bază a fost crescută la 21.5%. Aceasta a contribuit la temperarea creșterii prețurilor, dar a avut efecte negative asupra investițiilor și accesului la credit.

Regula lui Taylor

Pentru a înțelege cum ar trebui să evolueze rata de dobândă, putem folosi regula Taylor, o formulă care ajustează dobânda în funcție de deviațiile inflației și PIB-ului față de țintele ideale. Dacă inflația e peste țintă, regula sugerează o rată mai mare; dacă economia e sub potențial, o rată mai mică.

​În campanii se pot auzi voci care critică „dobânzile mari” – dar este important să înțelegem că ele sunt mecanisme de echilibru.

Concluzii

Este important ca cetățenii să aibă o înțelegere de bază a principalelor instrumente și indicatori economici pentru a evalua critic informațiile din campaniile electorale.

Deficitul bugetar, datoria publică, veniturile statului și rata dobânzii nu sunt doar cifre, ci reflectă alegeri care ne influențează direct: prețuri, servicii publice, investiții și stabilitate economică. Deși datoria publică a Republicii Moldova rămâne la un nivel sustenabil, ritmul de creștere și deficitele constante impun prudență. Deciziile Băncii Naționale privind dobânzile nu sunt obstacole, ci instrumente de echilibru, menite să țină sub control inflația.

O societate informată este mai greu de manipulat. Într-o democrație funcțională, capacitatea cetățenilor de a înțelege implicațiile economice ale promisiunilor politice este esențială pentru alegerea unor politici responsabile și durabile.

1 - Un concept interesant aici este echivalența ricardiană, potrivit căreia cetățenii, anticipând creșteri viitoare de taxe pentru acoperirea datoriilor, încep să economisească mai mult, anulând astfel efectul stimulativ al deficitului. Totuși, în realitate, acest comportament apare rar, întrucât nu toți cetățenii au resursele sau informația necesară pentru astfel de decizii raționale.

Subscribe now

După creșterea de 0.1% din anul 2024, BNS anunță că în primul trimestru al anului 2025, PIB-ul s-a contractat cu 1.2% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.

Analizând factorii ce au condus la această contracție economică, un lucru interesant se observă de partea cererii agregate:

Exportul net este componenta principală responsabilă de descreșterea PIB-ului. Cu toate că cererea internă este puternică, în sensul că gospodăriile și agenții economici au o putere de cumpărare sporită, aceștia consumă mai mult decât produce economia Republicii Moldova. Acest lucru se observă din creșterea importurilor, care poate fi cauzată fie de absența unor companii care să producă și să acopere cererea internă, fie de ajustarea lentă a ofertei, adică, companiile existente care au reușit să supraviețuiască multiplelor crize și-au redus capacitatea de producție temporar pentru a face față cheltuielilor (rata dobânzii ridicată, prețurile la energie care elimină competitivitatea produselor etc.), iar acum, în condiții economice relativ mai stabile, acestea își ajustează producția corespunzător cererii.

Complexitatea economiei

Prin urmare, atenția noastră se concentrează atât asupra exporturilor și capacităților de producție ale Republicii Moldova, dar mai ales către un lucru mai puțin dezbătut în spațiul public, complexitatea bunurilor și serviciilor.

Diversificarea producției și sporirea complexității produselor poate permite unei țări să se dezvolte într-un ritm mai rapid. Luând în considerare tehnologiile existente, nivelul de pregătire a forței de muncă dar și a altor factori care formează așa numitul ”know-how” pentru producerea unui anumit produs, valoarea adăugată tinde să fie mai mare pe măsură ce complexitatea acestuia crește.

Conform Atlas of Economic Complexity, care este un proiect creat de Harvard Growth Lab, Republica Moldova din 2008 până în 2023 a adăugat 12 produse noi pe care le exportă contribuind în total cu 40$ la PIB per capita.

Concluzie

Scăderea PIB-ului în primul trimestrul al anului încă nu ne oferă certitudinea unei recesiuni economice, mai degrabă această scădere ne-a prezentat un semnal cu privire la importanța dezvoltării factorilor de producție interni. Deficitul comercial al Republicii Moldova este un subiect care a devenit omniprezent în dezbaterile publice, totuși, nu trebuie să ignorăm importanța creșterii economice susținută prin produse cu valoare adăugată ridicată, caracterizate printr-un grad înalt de complexitate.

1 - Formula PIB-ului de mai sus prezintă contribuţia la creşterea/ descreşterea PIB (+/-) a componentelor acestuia: C - consum final al gospodăriilor și al instituţiilor fără scop lucrativ; I - formarea brută de capital i.e. investiții; G - Consumul final al administraţiei publice; Ex - Exportul de bunuri şi servicii; Im - Importul de bunuri şi servicii (-)

2 - Complexitatea economică a unei țări este calculată pe baza diversității exporturilor și a ubicuității acestora, adică a numărului de țări care sunt capabile să le producă (și a complexității acelor țări). Țările care reușesc să mențină un spectru divers de cunoștințe productive, inclusiv know-how sofisticat și unic, sunt capabile să producă o gamă variată de bunuri, inclusiv produse complexe pe care puține alte țări le pot realiza.

Surse: Biroul Național de Statistică & Atlas of Economic Complexity - Harvard Growth Lab

Subscribe now

Începuturile bursei de valori în Republica Moldova au fost modeste, pornind de la 529 tranzacții bursiere în 1995 cu o valoarea de 2.2 milioane lei, continuând cu o creștere și stabilitate în perioada anilor 1998-2014 și terminând cu o scădere odată cu anul 2015.

Organizarea pieței bursiere

Desigur că pe piață sunt și brokeri care ne ajută să tranzacționăm instrumentele financiare, dar despre activitatea acestora vom discuta, dacă va fi nevoie într-un alt articol.

Piața reglementată vs MTF

Tabelul de mai jos este făcut în baza datelor oferite de CNPF cu privire la societățile pe acțiuni care sunt obligate să ofere rapoarte financiare Comisiei, astfel încât sunt 34 de entități de interes public (companii mari precum bănci, companii de asigurări, etc) și 23 de entități tranzacționate de pe piața MTF.

Dacă însumăm datele pe cifra de afaceri, profit net, dividende, nr. de angajați & acționari și raportăm cifrele dintre cele două grupuri observăm că, întreprinderile mari dețin anumite avantaje economice. Totuși, este foarte important de menționat că aceste date pot să nu reprezinte imaginea din realitate, dar ar explica de ce piața reglementată este mai atractivă pentru investitori.

Subscribe now

Creșterea de 0.1% a PIB-ului raportat de BNS în anul 2024 a stârnit mai multe reacții în spațiul public, majoritatea oferind deja o sentință de resemnare a Republicii Moldova cu privire la potențialul țării de a se dezvolta. Într-adevăr, după cum se poate observa din graficul de mai jos producția agricolă a scăzut semnificativ, ceea ce a contribuit la contractarea PIB-ului, sugerând că schimbările din acest sector sunt de natură structurală, nu ciclică.

Analizând evoluția consumului final al administrației publice, observăm că acesta adoptă o politică contra-ciclică, crescând atunci când PIB-ul scade și invers. De asemenea, este relevantă evoluția datoriei de stat, care evidențiază că, în ciuda eforturilor de susținere a economiei în perioade de recesiune, sunt necesare măsuri suplimentare pentru a reduce impactul scăderii economice și a menține stabilitatea.

O discuție despre competitivitate

Un alt aspect esențial de evidențiat este că, în ultimii ani, antreprenorii moldoveni s-au confruntat cu multiple șocuri economice, care au dus la scăderea competitivității lor. În prezent, încă resimțim consecințele războiului declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei și nu doar. Nu putem ignora exodul populației și alte probleme structurale, pe care decidenții, până în prezent, au reușit într-o anumită măsură să le gestioneze.

Prognoza regională

În ceea ce privește perspectivele de dezvoltare, raportul Băncii Mondiale din Ianuarie 2025, prognozează o creștere pentru Republica Moldova atât în 2025 cât și în 2026, având o perspectivă mai optimistă.

Concluzia

În 2024, PIB-ul Republicii Moldova a crescut cu 0,1%, în special din cauza declinului producției agricole și a problemelor structurale. Deși măsurile contra-ciclice și susținerea financiară din partea guvernului au atenuat impactul, competitivitatea antreprenorilor rămâne afectată de multiple șocuri economice. Totuși, prognozele pentru 2025 și 2026 sunt mai optimiste, indicând o posibilă redresare economică, iar sprijinul de 1,8 miliarde de euro din partea Uniunii Europene prin Mecanismul de reformă și creștere ar putea accelera redresarea economică

Subscribe now