Către direcția europeană: Despre consolidarea productivității și competitivității economice
Introducere
Odată cu conștientizarea legăturii dintre creșterea nivelului de bunăstare și creșterea economică, acest subiect a devenit unul central în societatea din Republica Moldova. Problemele economice, revenind în cadrul dezbaterilor publice. Drept urmare, atenția guvernului a fost îndreptată către economie și mai exact, către sporirea cantității de bunuri și servicii oferite de întreprinderi, atât la nivel local, cât și la capacitatea acestora de a fi competitive pe plan internațional, fapt ce, în esență, reprezintă creșterea economică. Totuși, în discursul concentrat pe schimbarea intervenției guvernului de la consum la investiții, se ignoră faptul că, în economie, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Iar, doar cu o abordare multilaterală, atât pe partea cererii, cât și pe partea ofertei, lucrurile pot fi schimbate.
Calea europeană, aleasă de către Republica Moldova, cu siguranță, va avea un impact structural asupra modului în care economia va funcționa peste câțiva ani iar, fondurile ce urmează a fi oferite de către UE, sunt o măsură de a contribui la reducerea decalajului de producție dintre companiile europene și cele autohtone, stabilind un fundament care să fie dezvoltat mai departe.
Aceste două aspecte introductive, pe de o parte, dorința poporului reflectată de noul guvern de a readuce creșterea economică, pe de alta, procesul de aderare la UE, sunt printre cele mai importante lucruri care setează agenda economică a țării în următorii ani iar, în cele ce urmează, voi prezenta și viziunea mea asupra unor aspecte importante, ce trebuie considerate pentru a susține aspirațiile de creștere economică ale țării.
Status quo
Efectele unei crize sunt persistente în timp. De regulă, revenirea unei economii în urma unui șoc, mai ales în lipsa rezilienței, durează. Acest lucru, conduce la funcționarea acesteia sub potențial pe termen mediu sau chiar, la schimbarea fundamentală a perspectivelor de creștere pe termen lung, la un nivel inferior. Traversarea crizelor din ultimii ani, pentru Republica Moldova, a însemnat atât o revizuire a perspectivelor de creștere economică, cât și o pierdere a competitivității pe plan extern. Iar, odată cu începerea războiului din Ucraina, efectele economice ale crizelor au fost amplificate. Acest fapt, se poate observa în graficul de mai jos, care prezintă creșterea PIB-ului real în ultimii ani pentru Moldova, comparativ cu media țărilor emergente și în curs de dezvoltare din Europa. Din 2022 până în 2024, țara noastră, care are nevoie de o creștere substanțială pentru a converge către economiile europene, a înregistrat o perioadă de stagnare.
Adresarea dezechilibrelor economice pentru a menține stabilitatea prețurilor, dar și a sistemului financiar de ansamblu, a condus la promovarea unei politici monetare restrictive. Acest fapt, absolut necesar, a condus atât la temperarea cererii interne, cât și pe partea de ofertă, la creșterea costurilor de producție ale companiilor și la un acces mai redus al capitalului pentru investiții. Mai mult, șocul energetic, coroborat cu ajustarea ofertei în urma pandemiei și politica monetară restrictivă, au contribuit la o creștere substanțială a costurilor de producție și pentru exportatorii de materie primă, la o scădere a competitivității pe plan extern. În consecință, importurile au devenit mai atractive iar, după cum se poate observa din graficul de mai jos, în 2024 deficitul comercial s-a lărgit.
Pentru a înțelege importanța acestor lucruri, în 2021, Fondul Monetar Internațional estima că economiile avansate au alocat în medie aproximativ 24% din PIB pentru măsuri fiscale, comparativ cu doar 6% în piețele emergente și mai puțin de 2% în țările cu venituri mici. Astfel, țările cu economii dezvoltate, mulțumită resurselor de care dispun, au reușit să ofere un sprijin mai mare în timpul crizei pandemice, ceea ce a fost adesea asociat cu o pierdere mai mică a locurilor de muncă [i].
Cu alte cuvinte, acest singur exemplu de răspuns, în cazul unei crize dintre țări dezvoltate și țări în curs de dezvoltare, relevă faptul că, în timp ce oferta agregată, adică producția națională, a fost susținută de guvern în cazul țărilor dezvoltate, pentru Republica Moldova, care este o economie mică și în curs de dezvoltare, accesul la resurse este mai mic, iar suportul guvernului către agenții economici care concurează pe aceleași piețe cu agenții economici europeni a fost mai redus. În consecință, decalajele economice au continuat să crească.
Conștientizarea acestor lucruri și diagnosticarea corectă a factorilor ce pot asigura convergența către statele membre europene sunt în sarcina guvernului, care, trebuie să acționeze prompt.
Productivitatea
Productivitatea muncii este un indicator care reprezintă cât de eficiente sunt folosite resursele de care dispunem. Cel mai bun exemplu de a pune în perspectivă acest concept este agricultura, care, odată cu apariția noilor tehnologii, a reușit să reducă substanțial numărul de oameni care să aibă grijă de hectare de teren, dar și să crească randamentul acestora. Resursa fiind aceeași, 1 hectar de teren, acesta reușește să producă mai mult, cu o implicare umană redusă. Evoluția productivității în Republica Moldova, măsurată ca PIB-ul total al unei țări împărțit la numărul total de persoane ocupate (ajustată după puterea de cumpărare), se află, în prezent, la doar 30% din nivelul atins de România. Prin urmare, identificarea măsurilor de sporire a productivității capătă o importanță deosebită, deoarece aceste politici vor fi cele care vor permite atingerea creșterii economice dorite.
Interesul extraordinar, din ultimul timp, care a fost concentrat în jurul Inteligenței Artificiale (IA), reiese din acest fapt. IA poate spori productivitatea muncii, substanțial. Iar, guvernul ar trebui să inițieze programe de suport pentru companii, pentru adoptarea și integrarea IA în procesele operaționale. Mai mult, adoptarea noilor tehnologii trebuie să fie încurajată de către guvern și în acest sens, se pot adopta programe, precum cel menționat anterior, atât de consultanță, cât și de susținere financiară. Drept argument pentru concentrarea politicilor guvernamentale în jurul inovației, îl oferă câștigătorii premiului Nobel din acest an, Joel Mokyr, demonstrând că factorul esențial care a rupt ciclul stagnării a fost inovația tehnologică și instituțională, iar Philippe Aghion și Peter Howitt au elaborat mai departe conceptul de “Distrugere Creatoare”, care descrie modul în care inovațiile noi și superioare le înlocuiesc și le fac pe cele vechi să dispară. Distrugerea creatoare este forța care generează creștere (prin creșterea productivității), dar necesită ca firmele ineficiente să iasă de pe piață, pentru a elibera resurse către noile sectoare[ii].
Forța de muncă
Digitalizarea și inovația, reprezintă factori cheie pentru productivitate, dar efectele acestora asupra forței de muncă nu trebuie ignorate. Ieșirea de pe piață a firmelor ineficiente, înseamnă, de fapt, locuri de muncă care se pierd, cu toate că altele noi se creează. Mai mult, în raportul Future of Jobs Report 2025 [iii], se estimează că, la nivel global, ”tendințele din domeniul Inteligenței Artificiale (IA) și al tehnologiei de procesare a informațiilor să creeze 11 milioane de locuri de muncă, în timp ce vor înlocui simultan alte 9 milioane, mai mult decât orice altă tendință tehnologică.” Prin urmare, pentru a susține acest ciclu inovativ să persiste, și tranziția dintre domenii să fie cât mai facilă pentru forța de muncă, următorul lucru la care guvernul ar trebui să-și îndrepte atenția ar fi programele de asistență oferite de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care trebuie să fie croite pe necesitățile angajatorilor din ziua de azi. De asemenea, stimularea inovației la nivel local, prin susținerea cercetătorilor, este un lucru care ar trebui să fie de la sine înțeles. Acest fapt, va permite ca Moldova să nu fie un importator de tehnologii, dar și să le exporte, astfel încât, întreprinderile locale să fie într-o poziție de concurență monopolitistică comparativ cu cele externe. Prin urmare, dezvoltarea mediului academic ar trebui să devină o prioritate fundamentală pentru guvern, deoarece acest lucru contribuie inerent și la o forță de muncă mai pregătită. Iar, în acest moment, importanța instituțiilor statului [iv], care să asigure că drepturile de autor sunt respectate, iar invențiile cercetărilor locali sunt valorificate, nu trebuie neglijată. Mai mult, după cum subliniază Daron Acemoglu și James A. Robinson (câștigători ai premiului Nobel pentru economie din 2024), regulile impuse de instituțiile publice nu sunt neutre, ele pot să încurajeze inovarea sau, dimpotrivă, să devină bariere inutile [v], motiv pentru care structura unui program de stimulare a inovațiilor trebuie să aibă o abordare și din punct de vedere legislativ.
Capital
Desigur că, atunci când discutăm despre inovație, nu putem ignora importanța capitalului. Deoarece, menținerea atât a cercetărilor, dar și a companiilor care inovează în Republica Moldova, va fi condiționată de capacitatea țării de a canaliza resursele financiare către aceste proiecte cu risc ridicat. Cu toate că, această problemă nu este specifică țării noastre, dar este și o problemă la care UE caută un răspuns, este necesar de menționat că, continuarea eforturilor care au fost observate pentru crearea unei burse de valori moderne, sunt absolut necesare. Cu toate că aceasta, nu va fi un factor care va permite întreprinderilor mici să acceseze finanțări într-un mod facil, pentru întreprinderile mijlocii și mari, poate servi un imbold substanțial. Iar, din perspectiva macro, canalizarea resurselor către cele mai eficiente proiecte. Totuși, este probabil ca lichiditatea de pe piață să fie o problemă care va trebui adresată. Pe 15 octombrie 2024, prima licență de administrare a fondurilor de pensii facultative a fost acordată de către Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF) [vi], iar acest lucru ar fi cazul să fie abordat la nivel de țară, prin reforma sistemului de pensii, prin instituirea unui sistem multi-pilon, pe termen lung [vii].
Concluzii
Pregătirea economiei pentru aderarea la Uniunea Europeană trebuie să aibă loc prin refacerea competitivității întreprinderilor locale și creșterea productivității acestora. Pe lângă reformele structurale pe care guvernul va trebui să le promoveze, concentrarea atenției către inovație poate fi un factor de dezvoltare important. Asigurarea pregătirii forței de muncă, stimularea mediului academic dar și asigurarea unei plase sociale ce va reorienta forța de muncă către domeniile mai eficiente din economie (cu o valoare adăugată sporită) sunt câteva măsuri ce pot fi întreprinse de guvern. Iar, eforturile de dezvoltare a infrastructurii financiare pentru alocarea eficientă a capitalurilor trebuie să continue. Aceste lucruri, combinate cu strategia din domeniul economic, setată deja de guvern, ar putea conduce la reducerea decalajului de producție dintre Moldova și țările UE și asigura creșterea economică sustenabilă pe termen lung.
[i] https://www.imf.org/en/Blogs/Articles/2021/02/24/blog-the-great-divergence-a-fork-in-the-road-for-the-global-economy
[ii] https://www.nobelprize.org/prizes/economic-sciences/2025/press-release
[iii] https://reports.weforum.org/docs/WEF_Future_of_Jobs_Report_2025.pdf
[iv] Universitățile sunt tot instituții ale statului și trebuie să asigure pregătirea corespunzătoare a oamenilor, dar, în același timp, ca instituții, ele trebuie să sprijine cercetătorii să își desfășoare activitatea. De aceea, este important ca universitățile să respecte dreptul de autor și să încurajeze cercetarea, valorificând invențiile rezultate.
[v] https://www.je.md/p/bunastare-despre-politica-si-economie
[vi] https://www.cnpf.md/ro/cnpf-a-acordat-prima-licenta-de-administrare-a-fondurilor-de-pensii-facultative--6307_93992.html
[vii] https://www.expert-grup.org/media/k2/attachments/Cum_poate_sistemul_privat_de_pensii_impulsiona_dezvoltarea_sistemului_financiar_RO.pdf