Introducere
Pentru a beneficia de bunuri și servicii publice precum: educație, sănătate, drumuri, protecție socială (pensii și alte beneficii în vederea ameliorării anumitor riscuri), protejarea drepturilor fundamentale, și așa mai departe, sunt necesare resurse considerabile. Astfel, implicarea statului în economie devine o condiție sine qua non, iar decidenții care sunt de fapt factorii politici, trebuie în baza valorilor și programului electoral pentru care au fost votați, să stabilească anumite priorități în direcția cărora se vor aloca aceste resurse disponibile. Având în vedere că sistemul fiscal este cel care asigură colectarea acestor resurse necesare, politica fiscală este instrumentul prin care, în urma unui consens social, se stabilește nivelul de implicare a fiecărui cetățean și societăți comerciale.
Îndreptarea resurselor în baza priorităților, dar și formularea sarcinii fiscale a cetățenilor și companiilor, sunt decizii ce sunt în responsabilitatea celor care ne reprezintă adică a politicienilor. Atunci când aceștia iau decizii responsabile, activitatea aparatului administrativ nu ar trebui să creeze impedimente economiei, adică activității cetățenilor și companiilor de a-și administra resursele în modul pe care îl consideră cel mai eficient. Însă, atunci când lipsa curajului de a lua decizii dificile dar necesare, este însoțită de instituții slabe, activitatea aparatului administrativ ajunge să reprezinte o problemă pentru dezvoltarea economică a unei națiuni. Iar, acest lucru nu se referă doar la administrare ineficientă a resurselor publice dar și la legislație care poate crea bariere activității economice.
În cele ce urmează, acest articol își propune să prezinte drept studiu de caz situația Argentinei pentru a înțelege importanța atât a unor instituții ale statului puternice cât și cea a luării deciziilor politice responsabile la timp. Mai mult decât atât, în contextul dezbaterilor publice cu privire la politicile liberale, acest articol își propune să sublinieze de ce aceste politici par să fi funcționat în acest caz particular.
„No hay plata” (Nu sunt bani)
În discursul său de investire în funcția de președinte din 10 decembrie 2023, Javier Milei a spus „…lamentablemente tengo que decírselos de nuevo, no hay plata.” („…din păcate, trebuie să vă spun din nou: nu sunt bani.”). Această frază emblematică a discursului său oferă, într-un fel, un rezumat al campaniei sale electorale, care din punct de vedere economic[i], s-a bazat pe promovarea unei agende radicale: reducerea cheltuielilor guvernamentale (prin dizolvarea a 10 ministere, eliminarea subvențiilor pentru resursele energetice, eliminarea privilegiilor unor grupuri sociale, etc.), privatizarea companiilor de stat, dolarizarea economiei, și promovarea competiției economice i.e. dereglementare.
Pentru a înțelege de ce această campanie profund liberală a avut un efect puternic în Argentina, chiar dacă prin aplicarea acestor politici, în esență se crea un șoc asupra economiei, figura nr. 1 oferă o imagine greu de imaginat în contextul economic cu care noi suntem obișnuiți în viața de zi cu zi. Până la investirea în funcție a lui Javier Milei, inflația anuală ajunsese, în noiembrie 2023 la valoarea de 161%, ceea ce înseamnă că nivelul prețurilor era de aproximativ 2.61 ori mai mare decât în noiembrie 2022, echivalentul unei creșteri medii compuse de circa 8.3% pe lună.
Prin urmare, pe fonul unei inflații extrem de ridicate, al deprecierii cursului de schimb, după cum se poate observa în figura nr.2 dar și a multiplelor probleme sociale și economice, Javier Milei a fost ales în calitate de președinte al Argentinei. În consecință, acesta a aplicat o serie de politici economice austere, cu toate că nu în întreaga formă dorită de președintele ales, deoarece acestea trebuiau aprobate de către Congresul Național al Argentinei, care s-a opus în anumite privințe. Deși aceste politici au provocat, pe termen scurt, o accelerare a ratei anuale a inflației, aceasta atingând un maxim de 289% în aprilie 2024, la aproape 3 ani de la investirea lui Javier Milei, rata inflației a scăzut la 34% anual în august 2026, nivel la care se situează deja de aproximativ un an[ii].
Pentru a înțelege cum a ajuns administrația prezidențială la un astfel de rezultat, în cele ce urmează vor fi prezentate principalele direcții ale politicilor economice promovate:
Cursul de schimb
Planul de dolarizare a economiei argentiniene presupunea, unificarea cursului oficial de schimb și a celui neoficial, cunoscut internațional sub denumirea de „blue rate” (rata albastră). Apariția acestui curs de schimb neoficial a fost o consecință a politicilor adoptate pentru menținerea stabilității celui oficial. Pe lângă intervențiile valutare ale Banco Central de la Republica Argentina (BCRA), ale cărei rezerve, după cum putem observa tot din figura nr. 2, până la investirea în funcție a lui Javier Milei înregistrau un trend descendent, ajungând în noiembrie 2023 la nivelul de 21 miliarde de dolari, de la aproape 39 miliarde de dolari la începutul perioadei de analiză, au fost aplicate o serie de controale valutare și de capital. Acestea limitau cine putea cumpăra dolari la cursul oficial, pentru ce scop și în ce cantitate, deplasând astfel o parte a cererii către o piață neoficială, cunoscută sub denumirea de “blue rate”.
Această descriere este necesară pentru a putea înțelege, mai departe, legătura dintre inflație și cursul de schimb, dar și acțiunile președintelui, care și-a propus unificarea celor două cursuri.
Inițial, administrația Milei, a devalorizat substanțial pesoul argentinian (adică rata oficială), mai exact cu 54% față de dolarul american, această măsură fiind unul dintre factorii care a condus la apogeul inflației în aprilie 2024 (alături de anumite eliminări ale prețurilor reglementate). În consecință, acest lucru a condus la reducerea puterii de cumpărare a cetățenilor, ceea ce, împreună cu contracția cererii interne, a diminuat consumul din importuri și a favorizat exporturile, contribuind astfel la îmbunătățirea soldului contul curent după cum se poate observa în figura nr. 4.
Ulterior, a fost stabilit un crawling peg, BCRA stabilind o traiectorie de depreciere de aproximativ 2% pe lună. Din februarie 2025, ritmul a fost redus la 1% pe lună, cursul continuând să fie folosit ca ancoră nominală pentru inflație. Totuși acest drum de reducere a diferenței dintre cele două cursuri de schimb, nu a fost tocmai lin. Deși banca centrală a reușit să-și refacă rezervele, procesul a fost susținut de finanțarea FMI și sprijinul financiar al Trezoreriei SUA, în special în momentele de volatilitatea accentuată, provocate de temerile investitorilor privind pierderea susținerii politice a lui Milei și continuarea reformelor.
Cheltuielile guvernamentale
Până la investirea noului președinte cheltuielile guvernamentale raportate la PIB reprezentau 37.6%, după cum se poate observa în figura nr. 3. Ulterior, prin eliminarea programelor de plafonare a prețurilor, anularea subvențiilor pentru energie și transport, refuzarea indexării unor cheltuieli sociale (în special pensii) cu rata inflației, micșorarea medicamentelor compensate de către stat dar și prin alte măsuri de austeritate, cheltuielile publice raportate la PIB au reușit să scadă într-o perioadă de doar un an cu 6.6 puncte procentuale, acestea ajungând în 2024 la 31% din PIB.
În consecință, această reducere considerabilă a cheltuielilor publice a contribuit la echilibrarea bugetului care nu a mai înregistrat un excedent din 2008, după cum se poate observa din figura nr. 4. Totodată, consolidarea fiscală a contribuit la îmbunătățirea soldului contului curent, alături de efectul devalorizării cursului oficial de schimb, în timp ce datoria publică a intrat pe o traiectorie descendentă[iii].
Această reducere de cheltuieli a fost efectuată inclusiv prin reducerea numărului de funcționari publici, fapt coroborat cu șocul economic ce însoțește o politică bugetară restrictivă, rata șomajului după cum se poate observa în figura nr. 5, a crescut brusc de la 5.7% în trimestrul al patrulea din anul 2023 la 7.7% în primul trimestru al anului 2024. În același timp, economia a suferit o contracție în anul 2024 revenindu-și în 2025. Deși anul 2026 nu s-a încheiat, conform World Economic Outlook din aprilie 2026, creșterea PIB este estimată să fie pozitivă dar mai redusă decât în 2025, după se poate observa în figura nr. 6.
Bunăstare
Scădere economică din 2024, continuarea creșterii accelerate a ratei inflației ca urmare a devalorizării cursului de schimb (dar și a eliminării unor reglementări asupra prețurilor), coroborate cu reducerea cheltuielilor publice (fapt ce a condus la micșorarea protecției sociale) au contribuit la creșterea imediată a ponderii persoanelor aflate în sărăcie la 53% în primul semestru al anului 2024. Lucru ce în termeni practici înseamnă că, fiecare a doua persoană din marile zone urbane ale Argentinei[iv] se afla sub pragul sărăciei. Ulterior, această pondere a coborât până la 28% în al doilea semestru al anului 2025, după cum se poate observa în figura nr. 7.
Figura nr. 7 este deosebit de importantă deoarece surprinde cel mai bine șocul acestor politici din perspectiva bunăstării dar și costul social asociat amânării unor decizii politice dificile, care, desigur, sunt mult mai ușor de de criticat retrospectiv decât de adoptat la momentul potrivit. Mai mult, în contextul internațional global, marcat de conflicte militare cu efecte asupra costului resurselor energetice și, implicit, asupra costului vieții, ajustarea lentă a pieței forței de muncă, în special de partea ofertei dar și menținerea inflației la un nivel de ridicat, sunt factori care afectează venitul disponibil dar și puterea de cumpărare a cetățenilor. Prin urmare, îmbunătățirea condițiilor de trai din partea cetățenilor argentinieni poate să nu fie încă resimțită de către toate păturile sociale, după aproape 3 ani de mandat a președintelui Javier Milei. Pensionarii fiind printre categoriile afectate în mod deosebit, în contextul reducerii cheltuielilor de protecție socială.
Concluzie
Estimarea unei creșteri economice mai modeste decât cea din anul precedent, sporirea ratei șomajului în al doilea trimestru al anului 2026, și menținerea inflației anuale la un nivel de 34% pentru un timp îndelungat, ne poate indica faptul că după aproape 3 ani, politicile liberale promovate de Javier Milei, deși au contribuit la ordonarea finanțelor publice și la stabilizarea unor dezechilibre macroeconomice, nu produc automat o creștere economică substanțială pe termen lung. Mai degrabă, prin stabilirea unor reguli de joc clare și eliminarea barierelor legislative acolo unde este cazul, asigurarea unui cadru stabil de funcționare a economiei și restabilirea încrederii în instituțiile statului, guvernul central poate crea condițiile necesare pentru ca activitatea cetățenilor și companiilor să nu fie perturbată în procesul de administrare a resurselor de care dispun.
În cazul Republicii Moldova, țara noastră trebuie să continue drumul început în promovarea politicilor fiscale responsabile și finalizarea reformei administrative. Aspecte care au fost analizate mai pe larg în articolul: Macroeconomic Outlook: Politica fiscală, monetară și creșterea economică. De altfel, măsuri mai radicale vor fi necesare în viitor, în cazul amânării unor astfel de eforturi în prezent. Totodată, nu trebuie să ne așteptăm ca aceste măsuri să deblocheze imediat creșterea economică, deoarece o administrare mai eficientă a resurselor publice contribuie, în primul rând, la îmbunătățirea condițiilor de realocare a acestora către sectorul privat. Iar, efectele unei utilizări mai productive a resurselor se vor vedea mai ales pe termen lung.
În concluzie, un mesaj deosebit de relevant în contextul Argentinei este cel transmis de directorul general al Fondului Monetar Internațional, Kristalina Georgieva: „In the end, success will not be measured only by lower inflation, stronger reserves, or healthier public finances. It will be gauged by whether more businesses invest, small and medium-sized enterprises expand, workers find better jobs and higher wages, and more Argentines see the benefits of economic growth in their daily lives.”.[v]
[i] În dorința de a prezenta obiectiv ce s-a întâmplat din punct de vedere economic, nu se vor prezenta viziunile politice ale lui Javier Milei ce trebuie să rămână la atitudinea fiecărei persoane dacă le consideră raționale, responsabile sau nu.
[ii] Un lucru important de menționat este că actualizarea metodologiei de calcul a inflației a fost blocată din cauza presiunilor exercitate de administrația prezidențială asupra INDEC.
[iii] Saltul datoriei publice la aproximativ 154.6% din PIB în 2023 a fost în mare parte un efect de evaluare generat de devalorizarea puternică a peso-ului din decembrie, care a majorat valoarea în monedă locală a datoriei denominate în valută. Scăderea rapidă ulterioară a raportului datorie/PIB nu reflectă o rambursare echivalentă a datoriei, ci în bună măsură recuperarea PIB-ului nominal și normalizarea efectului de curs
[iv] Datele INDEC privind sărăcia se referă la populația din 31 de aglomerări urbane incluse în ancheta EPH, nu la întreaga populație a Argentinei.
[v]“În cele din urmă, succesul nu va fi măsurat doar printr-o inflație mai redusă, rezerve mai solide sau finanțe publice mai sănătoase. El va fi evaluat prin măsura în care mai multe companii investesc, întreprinderile mici și mijlocii se extind, lucrătorii găsesc locuri de muncă mai bune și salarii mai mari, iar tot mai mulți argentinieni resimt beneficiile creșterii economice în viața de zi cu zi.” https://www.imf.org/en/blogs/articles/2026/07/31/argentina-looks-forward